Poezie
urma șarpelui pe cărarea albă
1 min lectură·
Mediu
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
solia golește de sine orbitele goale ale degetelor
apoi
Totul
se umple
cu Dumnezeu
orbitele goale ale degetelor se cuprind
și cuprind
icoana cuvântului dintâi
Mama,
uite cum se aprind candelele mărunte
singure!
spune copila
ceva mai târziu femeia
cu ochii din cărbunele prezentului
într-un acum promis a ne fi
iubire
mama răspunde copilei
fără credință totul e nimic
sau urma șarpelui pe cărarea albă a bucuriei de a fi
Anne Marie Bejliu, 13 mai 2018
001.434
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “urma șarpelui pe cărarea albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14125633/urma-sarpelui-pe-cararea-albaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.