Poezie

sunt varză și încă ceva

1 min lectură·11 martie 2018

Mediu

lenea mentală prin ciocul primăverii întârziate

bate în tocul ușii gândului

las visele toate să-și taie venele pe banca așteptărilor absurde

privesc golul din urmă golul din jur golul din fața porții metaforelor

e liniște. o liniște aparentă desigur și

mă dezbrac de mine însămi las oglinzile cuvintelor

să-mi privească sufletul amorțit

ciocul primăverii întârziate va depista probabil

încă un rac dansându-și liniștit cleștii prin celulele sătule de viață

sau poate că nu

totuși oboseala asta cu ochi de ciclop

măsoară adesea tinerețea netrăită

libertatea pe care am învelit-o în tinerețe forțat

să-i amân plecarea spre niciunde

lenea mentală prin ciocul primăverii întârziate

mă sufocă încet încet încet

aproape de beție mă apropie sau de o moarte aparentă din care

ridicat aproape de tavanul lumii

îți privești rămășițele cu o compasiune contrafăcută

de fapt

dorul tău de a pleca este atât de mare încât

printre cruci zăpezi și tortura timpului biologic

crezi că totul e firesc și mergi înainte până la primul stâlp

al verbelor nenăscute

și nenăscutul țipă varsă cuvântul dintâi în fața ta

tu îl aduni în pumni îl strângi și speri

degeaba

Anne Marie Bejliu, 10 martie 2018

001.435

Bejliu Anne-Marie. “sunt varză și încă ceva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14121886/sunt-varza-si-inca-ceva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.