Poezie
voirea o învățăm gesticulând
1 min lectură·
Mediu
ne arde timpul vâslele-n metafore
și versul naște monștri-n azimut
o ploaie rară simte nevăzutul
din noi se duc spre toamne păsări de argint
răcoare timpul lasă-n braț de iarbă
din fân cosit aromele ne frâng
și răutatea scade crește iară
pe-ntinsul glodului prin care am trecut
și trecem azi și trecem mâine
și-n noi aripi se-nnoadă-apoi se sting
la fel ca fumul caselor în iarnă grea spre ceruri
se-nfiripează o spirală de nevoi
suntem născuți crescuți în nevoire
voirea o învățăm gesticulând
apoi ne întrebăm - priviri se-aruncă-n hrube -
de ce nu înălțăm pe cruci și-n noi
ființa-nfricoșată de un azi pe mâine strânge coase
pentru că-n ieri trecut-am orbi crezând
că suntem veșnici, zei sau aștri-n ceruri albe
uitând de întunericul din noi
Anne Marie Bejliu, 30 octombrie 2017
001.379
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “voirea o învățăm gesticulând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14115676/voirea-o-invatam-gesticulandComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.