Poezie
poetul stă așteaptă învață tăcerile dorului
1 min lectură·
Mediu
este de necuprins încercarea de a
caligrafia durerea
tu ridici fruntea spre cer închizi
ultima poartă a cuvântului dintâi
apoi te lași ușor pe spate
iarba îți prinde tâmplele obosită rundă
în jocul de șah al apelor
pătratele albe și negre
încropesc un zbor ilizibil printre litere
poetul stă așteaptă
învață tăcerile dorului
numai ochii lui strigă păsările
din drumul lor către niciunde
jocul începe și reîncepe la nesfârșit
iarba îi prinde ca într-un clește tâmplele
el privește palma stângă unde
poemul se înalță liber ca un vultur
care-și caută direcția de zbor
la despărțirea de omul care
l-a îngrijit odată demult când era rănit
flămândă toamnă
cuprinde iarna în pumni acum
ploile nu încetează decât
atunci când mireanul
ruga o încropește
apoi
în el plouă cu roua cerului
și pământului
într-un proiect presupus a fi dăruit
veșniciei
de Dumnezeu
Anne Marie Bejliu, 8 octombrie 2017
001.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “poetul stă așteaptă învață tăcerile dorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14114504/poetul-sta-asteapta-invata-tacerile-doruluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.