Poezie
țărâna asta
1 min lectură·
Mediu
nu-mi mai este de ajuns
pământul acesta în care
semințele cresc strâmb
literele cad la fel ca sarea
pe valorile din cuvinte
acest pământ tăiat
pe spatele verbelor
din care s-a născut
nu-mi mai este de ajuns
țărâna asta în care
iubesc murind
iubesc trăind atât de intens
uneori
încât adorm
fără să mă trezesc
și totuși
sunt vie
îmi este de ajuns
trupul acesta în care
mă înscriu cuminte
prea cuminte
la toate fărădelegile umanului
și atunci
ridic brațele umbrele
odată cu mine strigă în pustiu
apoi
mă aruncă odată cu cheile
codurile lacătele inutile
pe iarba amar dulceagă
a viselor
nu-mi mai este de ajuns
pământul acesta
cu cicatrici
mă aplec doare
mă ridic doare
înalț privirea
prin triunghiul palmelor
către soare
și aștept
iarna o aștept
ca pe o învelitoare secretă
a literelor din care
încet încet
sau vulcanic
se nasc
metaforele tăcerii
Anne Marie Bejliu, 2 octombrie 2017
001.300
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “ țărâna asta .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14114154/tarana-astaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.