Poezie
prin ierni fără gust fără miros
1 min lectură·
Mediu
moarte adâncă mă simt
reînviindu-mi brațele golite de făclii
muguri apoi frunze fragile
rătăcite printre gândurile de femeie
maternitatea neîmplinită
- umbră în fiecare prim pas
pe care-l descriu cu greu
picurând culorile prezentului
prin ierni fără gust fără miros
ca niște coșmare prelungi
pe care le aștept an de an
să treacă
sfâșii sufletul și inima
până la rădăcina mângâierilor ilizibile
- feroce gest al disperării în care
refuz zi de zi să mă rătăcesc
trezindu-mă
ridic deasupra capului mâinile
nu a predare
ci
a respirare
în toată povestea cineva descrie
emoția unui sân plin cu lapte matern
înainte de atingerea buzelor
sugarului flămând
asta văd apoi ascult foșnetul lui
când țâșnește liber
spre luna plină
învăț să când taina lupoaicei
tăcerea urletului într-o împlinire a lunii
aștept piatra să-mi cuprindă fruntea
din centru până la tâmplele obosite
apoi cearcănele să cadă unul câte unul
ca într-un cântec neștiut
notele
dincolo de toate
crește mugurul tristeții
apoi
o bucurie prosperă mă cuprinde
iar și iar
în peștera tăcerilor asumate
Anne Marie Bejliu, 15 august 2017
001.270
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “prin ierni fără gust fără miros.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14111746/prin-ierni-fara-gust-fara-mirosComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.