Poezie
luna ne bântuie
1 min lectură·
Mediu
*
calci pământul cu inima
peste nisip toate gesturile neterminate
prăvălesc frunzele
mintea îți arde
ca o lumânare mereu aprinsă
fitil de vise mestecă ființa
de câte ori canicula arde gândul
și trupul
într-un război tăcut al soarelui
cu umanul
parcă am fi întuneric și luna ne bântuie
în căutarea pietrei sale
cu iubire blestemul micimii
poate să dispară?
întreabă copilul
și ridică jucăria spre soare
**
printre bulgări de pământ
gheața invadează cuvintele
cu verbe nenăscute
poate doar inventate în grabă
de un înger
în complicitate cu
sfredelul fricilor noastre
***
tu calci nepăsător
pământul cu inima
apoi
mai scrii un poem
al vieții prin moarte
și al morții prin trăire
dispari cândva
în haosul elegant al cerului
odată cu luna
odată cu soarele
odată cu verbele
care încearcă să renască
prin tine
Anne Marie Bejliu, 2 august 2017
001.290
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bejliu Anne-Marie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Bejliu Anne-Marie. “luna ne bântuie .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14111156/luna-ne-bantuieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.