Poezie

începe un dans

1 min lectură·6 octombrie 2016

Mediu

simt că sunt bătrână, Profesore

atât de bătrână încât vrajba vârstelor

închipuirii mele

aruncă de la una la alta pietrele

pe care mutul le tot șlefuiește pentru orb

și pentru surd

apoi surdul le colorează

pentru ca el și orbul să le simtă vibrațiile

începe un dans din acela

cu scenă anume construită

pe care tălpile sunt îndrumate subtil

în dansul rătăcirilor

cum să fac, Profesore,

să-mi readuc la liniște vârstele

pentru că

sunt ca două copile năzdrăvane

pe care nimeni nu le poate potoli

în afară de Domnul

da. mi-ai răspuns

sau mi-am răspuns singură la întrebare

acum poți pleca și lasă și tu tălpile

să curgă încet

pe scena aceea care ți le poate face

să danseze fără ca tu să simți

efortul de a le mișca

și culorile, Profesore, culorile...

dacă nu le simți și începi să plângi

așterne-ți palma stângă deschisă

pe inima mea

definește apoi

prietenia fără cuvinte

printr-un zâmbet pe care

îți vei da seama cum îl poți

desena exprima dărui

Anne Marie Bejliu, 6 octombrie 2016

001.417

Bejliu Anne-Marie. “începe un dans.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14097316/incepe-un-dans

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.