Poezie

scoici de platină

2 min lectură·26 septembrie 2016

Mediu

zi de zi îi expira timpul

el lăsa pe fiecare filă câte un cuvânt

sau cifrele tainelor sale

nici el nu mai știa de unde vin

toate acele cârduri de păsări tot mai rare

în timp ce hrănea ceasurile

cu sinele zdrobit între ziduri

lăsa în urma lui mirul cunoașterii

și pentru că iubea copacii

ei îl primeau în dansul lor de câte ori

le promitea picătura de apă

lăsată mereu la rădăcina vieții

am intrat în căsuța de piatră

am simțit cum zâmbetul lui învelea

toate punctele întunecate ale coliviei în care

sufletul lui respirase mereu bucuria de a fi om

în mine timpul și-a pierdut aripile

am rămas pentru o fracțiune de gând blocată

chiar dacă toate simțurile îmi erau în alertă

știam că trăiește. știam

am făcut un pas spre niciunde

și m-am oprit în fața zidului

pe care el lăsase amprentele

tuturor zborurilor pe care

le numea atunci plajele inimii sale

în fiecare fir de nisip am intrat

simțindu-i iubirea

în fiecare fir de nisip am pătruns

visând perla pe care el

o tot sculpta șlefuia în plin vulcan creator

m-am trezit în afara căsuței de piatră

cu mâinile pline de dor mângâind aerul care

îmi povestea înnebunit despre zborul lui

printre scoicile de platină

ale cerului

Anne Marie Bejliu, 25 septembrie 2016

001.246

Bejliu Anne-Marie. “scoici de platină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14096976/scoici-de-platina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.