până la rai rodul tresare

noapte a cuvântului

puterea mâinii trece prin iad

până când

mintea înțelege slăbiciunea firii

apoi forța inimii care

lasă sensul să-i fie nadir

până la stingerea patimii

**

dimineață de toamnă

rodul pântecului tresare

din sfera cerească esențele curg

pe obrajii de piatră ai statuii

el lasă dalta deoparte

ea lasă o firidă să-i taie respirația

rodul pântecului dansează

strâns în pumnul nașterii

scoate capul prin pâlnia de umbre

învață să meargă printre cruci

cu fruntea senină

înnodată în cordonul hranei

pe care adulții îl taie mai târziu

lăsând sfera cerească dezvelită

ascunsă printre încercări

***

zvâcnește noaptea prin aleile cuvântului

puterea mâinii trece prin iad

până la rai rodul tresare

apoi forța inimii crește

lasă sensul să-i fie nadir

până la stingerea tuturor patimilor

---------

Notă: "Nadirul este punctul de intersecție dintre verticala observatorului și sfera cerească, situat imediat sub observator."

Anne Marie Bejliu, 22 septembrie 2016