Poezie
încă n-am ucis nimic
- scriind -
1 min lectură·
Mediu
m-am înșelat
ceva în mine striga mereu să scriu
și din toate cele lăsate de Dumnezeu
în spatele șorțului acela alb
am găsit câteva taste un creion neascuțit
și o frântură de paranteză
viața mă răsucea pe toate părțile
am zis ho! nu s-a oprit
mintea mi-a luat-o razna. visez și acum că
mă rog în versuri
nu-mi spun poet îmi spun că sunt cea care
se vindecă de multe
una e durerea alta e singurătatea
și alta e frica în care le regăsesc pe toate
cred că nu știu să iubesc și totuși ceva
mișcă în lăuntrul meu
ca un șarpe sau ca o clepsidră plină de pietre
pe care sper că odată
voi reuși să le transform în nisip în apă
sau în aerul pe care am uitat să-l respir
într-un joc ciudat în care
vreau și nu vreau să exist
acolo departe de toate cineva strigă
nu aud dar ascult. nu înțeleg și totuși ceva
în mine strigă și înșiră litere
am umplut fereastra de icoane
umplu pervazul de rugăciuni
cerul adună tot
păsările încă mai pot zbura
iar toamna tot vine
înseamnă că nu greșesc
Anne Marie Bejliu, 1 septembrie 2016
001410
0