remușcarea netrăirii atacă

respir cuvintele prin luna ovală

pe care gândul la timp

mi le îngăduie viață

trepte urc bâlbâit

remușcarea netrăirii atacă

uneori tac alteori îl biciuiesc ușor

din hamuri de argint

clocotește mișcarea

și-n fiecare treaptă regăsesc

un clovn

clovnul prieten clovnul gând

clovnul cuvânt

explodează emoțiile

în ramuri de gânduri

apoi fiecare așterne o umbră

în pasul călătorului

pe drumurile îngerilor

nisipul se cerne

mirajul culorii în grâu

se răscoace

și atunci oarba începe să vadă

prin fine penaje iriși albi

vremuri rodesc

pictează oarba culorile vieții

ceasul în limbajul zborului

cântă

timpul banal

o pasăre vie recunoaște

vârstele trec ființa renaște

Anne Marie Bejliu, 20 august 2016

Petru Udrea, "R E S P I R O"-in studiu-

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10206949312791536&set=a.3443048915203.276525.1240002624&type=3&theater