Poezie
bucuria bucuriilor
verticalitatea copacilor
1 min lectură·
Mediu
azi am îmbrățișat doi brazi bătrâni
e atâta liniște în ei, încât
am simțit bucuria crescând și în mine
odată cu esența aceea parfumată
care-mi umplea obrazul cu lacrimile lor
am privit în jurul nostru
brazi tineri tăiați de vii
am înțeles. am tăcut. i-am sărutat scoarța
am tăcut amândoi
ca un clovn căzut în dizgrația conurilor
m-am retras pășind încet pe mușchiul umed
de pe rădăcinile cuvintelor risipite
el mi-a mulțumit
pădurea a foșnit scurt. ploua când am plecat
în Brașov e soare acum
20 iulie 2016
-----------------
să simți cum curge prin tine
verticalitatea unui brad bătrân
să te așezi în poziția fătului
pe covorul de frunze
de la rădăcina lui
după ce l-ai îmbrățișat și
i-ai sărutat scoarța
mulțumindu-i
iată bucuria bucuriilor
dincolo de clipa aceea în care
mamă fiind
simți pentru prima oară
cum colostrul țâșnește
spre buzele
înfometate și însetate
ale puiului tău
devii pe rând mamă și puiul
abia intrat în viață
lăsând acei pași nevăzuți să-ți umple ființa
------------
ca un vis nedefinit
verticalitatea copacilor
mă umple și acum gândindu-i
Anne Marie Bejliu, 21 iulie 2016
001294
0