E dimineață moartă,
Nici om în stradă.
Copaci pustii și neclintiți,
Nori suri și părăsiți,
Încep încet să cadă.
E liniște apăsătoare,
Nici soarele nu mai răsare.
Noroiul acru e uscat,
Apa
Atunci cînd dorința te conduce,
Cînd viitorul este tapat în minte,
Cînd manipulezi prin minciună,
Și dragostea este fals dăruită.
Nimeni nu-ți poate pune barier proprie-i strategii.
Dacă ochii
Astăzi la lucrarea de control la istorie, nu-mi venea nici o idee în cap despre Confruntarea Daco-Romană, căci gîndul meu nu era deloc spre istorie...
Și privind în pustiul hîrtiei de caiet din fața
Ochii lui privesc îngrozitor,
Inima i se sbate ca un cutremur Japonez,
Sîngele circulă ca un rîu de munte,
Nervul vrea să spargă creierul ca un vulcan,
Barba-i tremură, mîna-i tremură, dinții-i
Nu mai am putere, nu mai am rabdare.
Durerea mă omoară, inima mă doare.
Aer nu mai am, de atîta chin.
Cerul e închis, întunericul a venit.
Soarele se stinge, sufletul îmi plînge.
Vai ce mă simt
În orice seară închizînd ochii,
Și doar la tine mă gîndesc.
Gîndesc încet minuta morții,
Și-n cer pe tine te găsesc.
Cu aripi albe moi de fulg,
Tu zbori adagio spre soare.
Doar inocență-n
Atunci cînd merg prin parcul cel din vale,
Eu, uraganul meu, intren încerc să-l sting.
Și-n parc e umed, și-n parc sunt palid,
Și-n gînd sunt negru, și-n suflet e abrupt.
Atunci cînd merg
În dimineața soarelui albastru,
În culmea lumii strînsă aspru.
Pe lemnul putred plîns în umezeală,
Câlcîiul ars pe el apasă.
Privește mîina haina proastă,
O-ntinde strîns pe pielea cea
Cuvinte de plastic, scurg din căldură,
Cu sunete arse plecate de cuget.
Cuvinte dur-topitoare de-atîta iubire,
În vocea pierdută, atinsă, strivită,
Lăsată de soartă plecată spre moarte.
Blestem
Deschid eu ochii, și văd negru,
Ridic eu mîina, și-l ating.
Aud suflare grea.
A cui e? Pare fi a mea.
E greu sub mine, și greu deasupra mea,
Miroase-a nou, și-a ciară-mi dă în nas.
De ce
BS