Poezie
Avantgardul din parC
Avantgardul din parC
1 min lectură·
Mediu
Atunci cînd merg prin parcul cel din vale,
Eu, uraganul meu, intren încerc să-l sting.
Și-n parc e umed, și-n parc sunt palid,
Și-n gînd sunt negru, și-n suflet e abrupt.
Atunci cînd merg pe-aleea cea pustie-a parcului,
Eu, nu-l găsesc, pe mine-n haosul buimatic.
Și-n parc e trist, și-n parc sunt singur,
Și-n piept sunt rece, și-n cap e numai bulgări.
Atunci cînd parcul plînge cu un croncănit de cioară,
Eu, sunt distrus, de uraganul meu intern.
Și-n parc e apă, și-n față-mi bate-un vînt sărat din vale,
Și-n mine-i scîndură uscată, și-n ochi e gard de cimitir...
Era atunci în parc blestem, și parc era atunci,
Eram și eu, atunci eram, și eu în eu atunci.
Și-n parc eram, și-n mine nu eram,
Și-n viu eram, și-n parc eram, atunci...
12.03.09
001.158
0