Cuvinte de plastic, scurg din căldură,
Cu sunete arse plecate de cuget.
Cuvinte dur-topitoare de-atîta iubire,
În vocea pierdută, atinsă, strivită,
Lăsată de soartă plecată spre moarte.
Blestem
În dimineața soarelui albastru,
În culmea lumii strînsă aspru.
Pe lemnul putred plîns în umezeală,
Câlcîiul ars pe el apasă.
Privește mîina haina proastă,
O-ntinde strîns pe pielea cea
Deschid eu ochii, și văd negru,
Ridic eu mîina, și-l ating.
Aud suflare grea.
A cui e? Pare fi a mea.
E greu sub mine, și greu deasupra mea,
Miroase-a nou, și-a ciară-mi dă în nas.
De ce
E dimineață moartă,
Nici om în stradă.
Copaci pustii și neclintiți,
Nori suri și părăsiți,
Încep încet să cadă.
E liniște apăsătoare,
Nici soarele nu mai răsare.
Noroiul acru e uscat,
Apa
Atunci cînd merg prin parcul cel din vale,
Eu, uraganul meu, intren încerc să-l sting.
Și-n parc e umed, și-n parc sunt palid,
Și-n gînd sunt negru, și-n suflet e abrupt.
Atunci cînd merg
În orice seară închizînd ochii,
Și doar la tine mă gîndesc.
Gîndesc încet minuta morții,
Și-n cer pe tine te găsesc.
Cu aripi albe moi de fulg,
Tu zbori adagio spre soare.
Doar inocență-n
Astăzi la lucrarea de control la istorie, nu-mi venea nici o idee în cap despre Confruntarea Daco-Romană, căci gîndul meu nu era deloc spre istorie...
Și privind în pustiul hîrtiei de caiet din fața
Atunci cînd dorința te conduce,
Cînd viitorul este tapat în minte,
Cînd manipulezi prin minciună,
Și dragostea este fals dăruită.
Nimeni nu-ți poate pune barier proprie-i strategii.
Dacă ochii
Nu mai am putere, nu mai am rabdare.
Durerea mă omoară, inima mă doare.
Aer nu mai am, de atîta chin.
Cerul e închis, întunericul a venit.
Soarele se stinge, sufletul îmi plînge.
Vai ce mă simt
Ochii lui privesc îngrozitor,
Inima i se sbate ca un cutremur Japonez,
Sîngele circulă ca un rîu de munte,
Nervul vrea să spargă creierul ca un vulcan,
Barba-i tremură, mîna-i tremură, dinții-i
BS