Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Poate-s eu

Cuvinte de plastic, scurg din căldură, Cu sunete arse plecate de cuget. Cuvinte dur-topitoare de-atîta iubire, În vocea pierdută, atinsă, strivită, Lăsată de soartă plecată spre moarte. Blestem

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Pasul Lui

În dimineața soarelui albastru, În culmea lumii strînsă aspru. Pe lemnul putred plîns în umezeală, Câlcîiul ars pe el apasă. Privește mîina haina proastă, O-ntinde strîns pe pielea cea

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Negrul

Deschid eu ochii, și văd negru, Ridic eu mîina, și-l ating. Aud suflare grea. A cui e? Pare fi a mea. E greu sub mine, și greu deasupra mea, Miroase-a nou, și-a ciară-mi dă în nas. De ce

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Liniște

E dimineață moartă, Nici om în stradă. Copaci pustii și neclintiți, Nori suri și părăsiți, Încep încet să cadă. E liniște apăsătoare, Nici soarele nu mai răsare. Noroiul acru e uscat, Apa

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Avantgardul din parC

Atunci cînd merg prin parcul cel din vale, Eu, uraganul meu, intren încerc să-l sting. Și-n parc e umed, și-n parc sunt palid, Și-n gînd sunt negru, și-n suflet e abrupt. Atunci cînd merg

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Armonia eternă

În orice seară închizînd ochii, Și doar la tine mă gîndesc. Gîndesc încet minuta morții, Și-n cer pe tine te găsesc. Cu aripi albe moi de fulg, Tu zbori adagio spre soare. Doar inocență-n

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Apusul meu în timpul lucrării...

Astăzi la lucrarea de control la istorie, nu-mi venea nici o idee în cap despre Confruntarea Daco-Romană, căci gîndul meu nu era deloc spre istorie... Și privind în pustiul hîrtiei de caiet din fața

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Adevărul ascultat și transformat...

Atunci cînd dorința te conduce, Cînd viitorul este tapat în minte, Cînd manipulezi prin minciună, Și dragostea este fals dăruită. Nimeni nu-ți poate pune barier proprie-i strategii. Dacă ochii

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Vis sau moarte?

Nu mai am putere, nu mai am rabdare. Durerea mă omoară, inima mă doare. Aer nu mai am, de atîta chin. Cerul e închis, întunericul a venit. Soarele se stinge, sufletul îmi plînge. Vai ce mă simt

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0

Propria spînzurătoare

Ochii lui privesc îngrozitor, Inima i se sbate ca un cutremur Japonez, Sîngele circulă ca un rîu de munte, Nervul vrea să spargă creierul ca un vulcan, Barba-i tremură, mîna-i tremură, dinții-i

@bejenari-sergiuBSBejenari Sergiu
0
0
Toate cele 10 poezii sunt incarcate