Mamă,tată,frate,
v-am iubit nespus
și regret aproape
tot ce v-am ascuns...
-vă las iubirea mea
și gîndurile toate
cînd veți citi aceste
fi voi prea departe.
Prietenii mei dragi,
vă las
Amintirile-mi trec în stoluri
spre \"a se risipi\",
iar cenușei lor dau libertate,
o las să zboare-n vînt
de-a lungul anilor
-veșnică iluzie.
Negrul ce îmi cuprinde mintea
mă
E o noapte albă...În întuneric răsună ecoul unui glas disperat care cere ajutor de la timp.
Merge zgribulit cu aripile lăsate;îl înghit străzile; urmele abia vizibile
-Știi,
uneori zbor.
Între cer și pămînt,
între eu și lume-
îmi caut sufletul.
-Știi,
cînd privesc cerul,
printre aștri,
vreau să văd
și totul și nimicul.
-Știi,
în noapte
totu-i o
capitolul 6
“De-aș fi Dumnezeu,chiar și pentru o zi, cîte aș schimba…
E atîta suferință în jur,atîta răutate,atîtea chinuri și gînduri negre,atîta nedreptate… De-aș putea sfărîma măcar a mia
Gura morții
are patru colți,
imenși si negri,
nimic mai mult:
nici vorbe,
nici suflare.
Prin gura morții
mulți au trecut,
însa mult mai mulți
s-au oprit pe vecie
sub umbra unui
Nervii,mintea,inima
îmi cer să uit că exist.
E absurd
să mă gîndesc cît mai e
pîna cînd aș putea putrezi
sub un maldăr de humă.
Mă tem de moarte,
dar nu sînt o lașă care fuge de viață,
de
\"E toamnă.
Plouă.
E o ceață înecacioasă
și e semiîntuneric.
Vîntul răscolește frunzele...
de pe morminte,
iar picăturile bat ropot funerar;
copacii dezgoliți- tremură...
Într-un crîng de
Dacă mi-e frică de moarte?!Da,recunosc mi-e frică(spun asta cu umilință,căci nu sunt puțini oamenii care își așteaptă moartea resemnați).
Doar gîndul că într-o zi am să mor mă îngrozește.Suntem
De vei veni într-un tîrziu,
de vei veni vreodată,
demult n-am să mai fiu...
-Pleacă!
Să nu mă strigi cu disperare,
nici să mă cauți printre morminte;
Indiferența și ea
Acum cînd stăm față în față
mi-e frică de tine
și-ți simt măreția
pe bolnavul meu trup
Curînd îmi vei cînta
așa de lin și dulce
cum îmi cînta doar mama
cînd eram mică
și nu vroiam să
La toate cîte au trecut,
la ce a fost,la ce-am făcut,
Doamne,să pui o cruce
dar fă-o așa ca s-o pot duce.
Din traista mea cu zile plină,
Doamne,rogute-aș să iei,
le scoate,mie lasă-mi
Am să mă-ntorc pe același drum
printre copaci cu frunză deasă,
amurg de toamnă...Pe același drum
am să mă-ntorc acasă.
M-așteaptă bunii mei pe prispă...
Îi văd cum rîd de nepoței,
iar
Azi zbiară Tăcerea,
vreau s-o sugrum,
s-o strivesc,
s-o alung,
O urăăăsc!
Pe veșminte să-i curgă
din ochii holbați,
și sînge
și lacrimi...
năvalnic să curgă!
Să tremure toată
din
Am suferit...
dar am ajuns pe pisc-
piscul vieții mele.
Stau,
îmi privesc mîinile-
sunt slabe și însîngerate;
N-am aripi...
Jos e o prapastie-
prăpastia nebuniei,
iar fundul ei nu e
BB