Acasă

Am să mă-ntorc pe același drum printre copaci cu frunză deasă, amurg de toamnă...Pe același drum am să mă-ntorc acasă. M-așteaptă bunii mei pe prispă... Îi văd cum rîd de nepoței, iar într-un colț plînsă și tristă m-așteptă mama,la pieptul ei. În fața casei,un nuc bătrîn m-așteptă să m-ascund de soare; verde,cîntă așa de lin... am să-l ascult,privind în zare. Apoi cărarea din grădină se-ntinde șmecheră prin vie, o iau de-a dreptul prin țărînă- să simt cum talpa mi-o mîngîe. Casa parcă m-ar cuprinde cu tot cu ani în al ei sîn; Pe pat zac vise prăfuite... n-o fi știut că am să vin. Ah!cireși cu floare albă, Vă văd în vis de-atîtea ori, am să vin, nu știu...degrabă, într-un tîrziu cu veșnici zori.