Mamă,tată,frate,
v-am iubit nespus
și regret aproape
tot ce v-am ascuns...
-vă las iubirea mea
și gîndurile toate
cînd veți citi aceste
fi voi prea departe.
Prietenii mei dragi,
vă las
La toate cîte au trecut,
la ce a fost,la ce-am făcut,
Doamne,să pui o cruce
dar fă-o așa ca s-o pot duce.
Din traista mea cu zile plină,
Doamne,rogute-aș să iei,
le scoate,mie lasă-mi
Gura morții
are patru colți,
imenși si negri,
nimic mai mult:
nici vorbe,
nici suflare.
Prin gura morții
mulți au trecut,
însa mult mai mulți
s-au oprit pe vecie
sub umbra unui
Am suferit...
dar am ajuns pe pisc-
piscul vieții mele.
Stau,
îmi privesc mîinile-
sunt slabe și însîngerate;
N-am aripi...
Jos e o prapastie-
prăpastia nebuniei,
iar fundul ei nu e
De vei veni într-un tîrziu,
de vei veni vreodată,
demult n-am să mai fiu...
-Pleacă!
Să nu mă strigi cu disperare,
nici să mă cauți printre morminte;
Indiferența și ea
Nervii,mintea,inima
îmi cer să uit că exist.
E absurd
să mă gîndesc cît mai e
pîna cînd aș putea putrezi
sub un maldăr de humă.
Mă tem de moarte,
dar nu sînt o lașă care fuge de viață,
de
Azi zbiară Tăcerea,
vreau s-o sugrum,
s-o strivesc,
s-o alung,
O urăăăsc!
Pe veșminte să-i curgă
din ochii holbați,
și sînge
și lacrimi...
năvalnic să curgă!
Să tremure toată
din
Am să mă-ntorc pe același drum
printre copaci cu frunză deasă,
amurg de toamnă...Pe același drum
am să mă-ntorc acasă.
M-așteaptă bunii mei pe prispă...
Îi văd cum rîd de nepoței,
iar
-Știi,
uneori zbor.
Între cer și pămînt,
între eu și lume-
îmi caut sufletul.
-Știi,
cînd privesc cerul,
printre aștri,
vreau să văd
și totul și nimicul.
-Știi,
în noapte
totu-i o
capitolul 6
“De-aș fi Dumnezeu,chiar și pentru o zi, cîte aș schimba…
E atîta suferință în jur,atîta răutate,atîtea chinuri și gînduri negre,atîta nedreptate… De-aș putea sfărîma măcar a mia
Amintirile-mi trec în stoluri
spre \"a se risipi\",
iar cenușei lor dau libertate,
o las să zboare-n vînt
de-a lungul anilor
-veșnică iluzie.
Negrul ce îmi cuprinde mintea
mă
Acum cînd stăm față în față
mi-e frică de tine
și-ți simt măreția
pe bolnavul meu trup
Curînd îmi vei cînta
așa de lin și dulce
cum îmi cînta doar mama
cînd eram mică
și nu vroiam să
Dacă mi-e frică de moarte?!Da,recunosc mi-e frică(spun asta cu umilință,căci nu sunt puțini oamenii care își așteaptă moartea resemnați).
Doar gîndul că într-o zi am să mor mă îngrozește.Suntem
\"E toamnă.
Plouă.
E o ceață înecacioasă
și e semiîntuneric.
Vîntul răscolește frunzele...
de pe morminte,
iar picăturile bat ropot funerar;
copacii dezgoliți- tremură...
Într-un crîng de
E o noapte albă...În întuneric răsună ecoul unui glas disperat care cere ajutor de la timp.
Merge zgribulit cu aripile lăsate;îl înghit străzile; urmele abia vizibile
BB