așa ceva un general nu poate povesti

Eh, vad ca bazil s-a pus pe treaba. La el perioada de \"hibernare\" se sfarseste tocmai cand incepe iarna. Nu-i bai!
Strofele acestei poezii nu se prea lipesc una de cealalta, in schimb ai niste versuri memorabile si nu stiu cum mama ei de poezie, ai reusit sa induci starea aceea de dupa razboi.
Titlul este foarte bine ales, se prinde elegant de atmosfera poemei.
\"depărtarea era un șorț pe care o gospodină
și-a șters mâinile\", aici ai mizat pe sentimentul de scarba, atunci cand esti cu mainile murdare de sange de pe carnea macra si te stergi pe un sort alb ca sa scapi de impresia aceea ca ai mainile \"ocupate\"... brrr...
abordezi subiectele: moarte si viata, senzatia ca traiesti de mai multe ori, cochetezi cu ludicul, ai impresia ca viata este un film ce mai poate rula o data, refuzul de a fi lucid atunci cand adevarul este crunt, despre suisurile si coborasurile unui \"general\"... chiar acum imi dau seama ca aceasta poezie are un vers profund, desi forma poarta masca ludicului si al usurintei.
pe curand,

s-a dus dracului pana si ideea de razboi. scriind astea imi venise o pofta caraghioasa de a nu mai spune nimic, jamais, care va sa zica.
realitatea e acoperita treptat de scriitura, ca peretele interior al piramidelor, devorata de ea? unde o fi adevarul?
vad si eu ca stilul mi-este poros cu cratere si fisuri...

Dacă aș fi cârcotaș ți-aș spune că repeți \"munți\" în două versuri alăturate și parcă n-ar trebui. Dar nu sunt cârcotaș, așa că îți spun sincer că mi-a plăcut poezia, în special partea remarcată și de Costin \"depărtarea era un șorț...\", copiii de aceeași vârstă cu plopii, grefa de pe bucata de carne și nu în ultimul rând mutul cu trompeta.

explodasem si eu pe aici ca sa inmultesc exemplele de aoameni intregi. nu-mi lua repetitiile, te rog, doar prin referinta la alte imagini.
am scris si eu poema asta ca sa nu fiu redus doar la obiectele vestimentare, intelege...
basca, nobletea lui -20!

Te rog să mă scuzi că am intervenit. N-o să se mai repete, văd că te enervează prezențamea.

nu o lua asa. nu ma simt bine daca nu pun si eu niste butoiase cu carbid pe ici pe colo, in epoca asta plina de grosolonii si terorism de varii spete.
nu am fost deranjat sub nici o forma, ce-ti veni? e bine ca mi-ai atras atentia, am sa modific maine. dupa cum stii, as tine textul blocat, daca l-as corecta, ar trece din nou pe la editori pentru aprobare. ceea ce te-ar enerva s-au te-ar prinde dormind si corectura nu ar deveni operationala decat maine pe la pranz. dar pe de alta parte nici nu as modifica, tin mult la repetitiile mele; amintirile unora repeta amintirile altora, ca si cum aceleasi intamplari s-ar fi petrecut de mai multe ori. iar eu sunt destul de bleg ca sa confund inceputul cu sfarsitul.

\"s-a ridicat spre munți nu se știe\"....
E necesar că s-a ridicat de cel puțin 3 ori, altfel n-ar fi avut de unde să coboare.

O profunzime limpede, filtrată cu acea doză de evocare și luciditate caracteristică lui Chagall.