balade curg pe râu la vale,
vapoare triste, printre valuri
te strâng la piept ca pe-o petală
de trandafir, în albe voaluri.
un pescăruș din cer coboară,
sărută apa nevăzut
și eu, cum aș putea
De 1 Mai campania electorală
Te face să te lingi pe bot,
Ei îți dau micii si cu berea
Tu le promiți sărmanu-ți vot!
Paradoxal, e rândul nostru
Să vindem candidaților gogoși,
Ei ne dau
Cobora noaptea pe trepte
Somnoroasă-n univers
Penelopă, să-l aștepte
Pe Ulise cu un vers.
Pe la 12 o tăcere
Se-așternu peste pustie
Și o pată de durere
Sta nescrisă pe hârtie.
Pe la unu
vapoarele cu obrajii înroșiți de vopsea
scurmă refluxul tăcute,
despart albastrul în două: mări și oceane,
legând pământ de pământ,
oameni de depărtări,
trecut de viitor.
câte speranțe pe
orașul e mic, dar marea cea mare
în valuri spumoase se sparge de dig,
de-aici a plecat căpitanul Cook către zare
purtând cu mândrie coif de viking.
o barcă venită dintr-o țară străină
învinse
Femeia care-și piaptănă anii
Îngână o doină învățată la câmp,
I-au îmbătrânit în tablouri castanii
Adunându-și frunzele-n dâmb.
S-a născut în milenii trecute,
A iubit nemuritoare idei,
Dar a
te-ai ascuns printre umbre
de tineri copaci
ca o părere,
ca o pasăre născută în cer,
n-ai știut niciodată ce-înseamnă
colivia iubirii
cu acele cântece minunate
în clipe de-orgasm,
ai
ce cuvinte alese arunci pe fereastră,
ce nobile simțiri trântești de pământ
când e noaptea fierbinte și-albastră
și dorința ți-e toată un gând.
ți-e infinitul prea mic așternut
pentru
mi-am tăiat părul pe la tâmple
noaptea să nu mă mai recunoască pe străzi,
coșmaruri cuib să nu-și facă
în cârlionții prea blonzi
iar iubita cea grasă
ce m-a părăsit de vreo lună
să le simtă
BI