Poezii

Am privit prin umbra sufletului meu pe o lacrimă Și am văzut fericirea, Ascunsă, stinsă, departe de existența mea reală Intactă, prăfuită și deloc uitată. Dumnezeii de duminică trăiesc în

Iubirea Fiecare secundă a vieții Are o lumină aparte, Ce se vede uneori de foarte departe Sau nu se vede deloc. Și atunci când de foarte departe Două suflete zăresc aceeași

Ispășindu-și vina, Răstignit în lanțuri, Omul își pleacă privirea în pământ Urmărindu-și clipele, amintirile, iubirile. Atât cât poate vedea, Atât cât poate simți, Doar lacrimi leneșe Îi

Cu barba albă și mâna obosită Îi e gândul tot la mare Tăcut când stă pe tărm Și trist privește-n zare Pe stancă se-nconjoară valul Și dulcea-i adiere Aduce-n mintea lui Mișcarea pânzelor în

Ziua de ieri te-am închipuit Ca un vis, ca o speranță Desprinsă din cărți necitite Asemeni margaretei Pe care și-o prind în păr copiii Ziua de azi te trăiesc Așa cum te-am

Iubita mea soră, Mi-am adus aminte târziu Când luna îmi zâmbea, De frumusețea vieții mele Când sufletul meu pereche Erai tu, tu și micile noastre bucurii. Pe covoare pestrițe respiram

Lacrima din talpa piciorului tău Iau o lacrimă din talpa piciorului tău Și mi-o fac sicriu, Să-mi fie veșnic mormânt Al meu și al ideilor mele. Și mă jur Lui, Că nu voi lăsa tristețea Să

Către oameni Nu am să înteleg nicicând Al vieții contur, Un circ ieftin si demodat Al micimii umane. Comedii, tragedii, murdării Toate imi sunt agățate, De trupu-mi sfârtecat De

Viața mea e întocmai ca o corabie Care plutește neliniștită-n derivă, Deși galbenă, solidă, cu sfoare groase Ea nu-și găsește țărmul. În pânză-i suflă-n rafale Nori negri, adieri plăcute de

Vreau să cred că am trăit acum 1000 de ani Și mai vreau să cred, că am fost fericit, Printre oameni mai curați poate Și mai aproape de zei. Poate că am fost cavaler, Sau poate doar

Imi plange sufletul o pagina din carte si ma arunca-n infern, Imi plange sufletu-l un zimbet al unui mugure fertil, Imi plange sufletul doi ochi albastri al bunului copil. Risipa-i doamne

Jumatate tu, jumatate eu Aproape cercuri, Jumatate tu, jumatate eu, Un inteles in agonie. Un suflet, o privire Un ochi crud, de om O noua jumatate .... Jumatate tu, jumatate eu Mai mult

Poezia Poezia imi umple sufletul Pentru ca nu pot sa scriu Decit atunci cind, Mi-e sufletul gol

Un nou macel Vestita corabie in regatul uitarii, Un vint ispititor al raului Incearca sa-mi ia puritatea, Sau poate doar sa o descopere ... Nu-mi lasa timp pentru nimic Si-mi cere sa-i fiu

O viață de om Crudă soartă neștiinta Crud destin neîmplinirea De ce ? Păstrează Doamne cu mine Un gînd mai vechi Și fă-te că nu mă vezi Sau dacă poți, Arată-mi calea Spre inima

Ce sint ? Sint o parere, un zimbet O incercare de mai bine Sint o lupta continua Intre congenital si absolut Sint ochii baiatului meu Sint atingerea sotiei mele Sint caldura mamei

Mi se zimbeste de peste granita Parca as fi condamnat la exil In propria tara, Parca mirosul taranii romanesti A diparut, Parca Iorga striga in van Peste capete plecate. Nu stiu care