Poezie
Mi se zambeste de peste granita
1 min lectură·
Mediu
Mi se zimbeste de peste granita
Parca as fi condamnat la exil
In propria tara,
Parca mirosul taranii romanesti
A diparut,
Parca Iorga striga in van
Peste capete plecate.
Nu stiu care mi-e tara
Nu stiu care mi-e trecutul
Si viitorul mai ales.
Se pretuieste creatia
La noi aici nu se mai creaza
As face ceva sa-i readuc la viata
Pe cei care ne-au adus aici
Si sa le arat
Un castele parasit,
Caci ce e tara asta ?
Decit o ruina
In calea pradatorilor
O antilopa cu ochii umezi
Care horcaie
Sub coltii unui om –leopard
Mi se zimbeste de peste granita
Mi se face cu mina
Au plecat cu totii
Chiar si pamaintul se clatina
S-ar duce si el,
Copacul din fata casei mele
Ar pleca si el,
Ar lua cu el si literele
Si le-ar pune in locul fructelor
Oare cine poate sa salveze ?
Limba romaneasca,
Fara sa ceara vreo recompensa
Sa se multumeasca doar
Cu sabia haiducilor
013.018
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Barus Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Barus Mihai. “Mi se zambeste de peste granita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barus-mihai/poezie/50171/mi-se-zambeste-de-peste-granitaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
In rest suna bine.