Poezie
Vina
1 min lectură·
Mediu
Ispășindu-și vina,
Răstignit în lanțuri,
Omul își pleacă privirea în pământ
Urmărindu-și clipele, amintirile, iubirile.
Atât cât poate vedea,
Atât cât poate simți,
Doar lacrimi leneșe
Îi curg obrazul.
Un destin de ne-nțeles,
O vină care nu-i a lui,
Un strigăt al uitării
Omului de către zei.
002313
0