Poezie
Oglindă
28.02.2015
1 min lectură·
Mediu
Merele scăldându-se în roșeața livezii.
Terenul tremura de tropotul trenului trecând,
șerpuiau șușotind șinele șiroaie de șoapte și
urletul lung unduia în urechile unor umbre uriașe.
Cerul ascunzându-se în întunericul livezii.
Mai târziu, mai departe, mai dulce
Căldura trosnea în sufragerie și-un zâmbet roziu
Lumina fereastra. Cristal, stejar, dantelă.
În armoniile albe – zâne îmbrățișându-se,
Sonata plutea de-asupra claviaturii
ca o lună nouă.
Undeva căzu un măr,
Cândva, un om, într-o gară.
001.507
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bartolomeu Georgescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Bartolomeu Georgescu. “Oglindă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bartolomeu-georgescu/poezie/14066411/oglindaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.