Poezie
Jurământ
în parcul central
1 min lectură·
Mediu
În șalul de mătase ce părea zăpada călcată sub talpa pașilor mei
Te-aș înveli, întocmai cum ceața câmpii matinale ascunde sub voaluri,
Tulbure broderie, milieu aburind, plutind peste lume
și ca marginea apei suind în linii, ușor, albăstrui, spatele unei nimfe
îmbăindu-se-n râu, ți l-aș urca până pe umeri rochie de fulgi
mireasă de zăpadă
topindu-te-n mângâierile mele fierbinți.
Din florile răsuflării tale subțiri, culese din ger, cu petale-aburind
ți-aș țese buchetul, crăiasă cu franjuri de gheață în păr
sticlind ca pătura sidefie sub care și-ascunde lacul din parc
unduirile ce-ngânau altădată bărcile legate la mal
și-unde pe-o bancă, cununați de-un soare costeliv,
cu trena lungă cât iarna aceasta, purtată-ți pe aripi
de păsări cu penele de cristal peste noi scuturând,
ca-ntr-un altar lumânări tremurând, ne-am jurat ca doi miri
că nu vom muri, că vom ninge și-n primăvară
peste fruntea mea, peste glezna ta,
peste trupul iubirii,
cu flori de cireș.
ă
001562
0