Vise năclăite de durere. Un Soare întunecat ce îmi arde inima. Un porumbel murdar de păcat, care îmi poarta speranța către nicăieri. Fiecare sunet al muzicii îmi umple venele cu otravă. Toți sunt
Soarele ma arde mai tare ca niciodată, pielea îmi este roșie și sângerează. Vântul nu face decât sa împrăștie bucățile sfârâind cat mai departe. Ma pierd încetul cu încetul pe aripile timpului,
Din sarcofagul vieții ieșit-am la plimbare
Prin raze de lumină și oameni fără viață;
Cu soarele în suflet, cu luna sub picioare,
Mergeam încrezătoare cu zâmbetul pe față.
Cănd am privit în ale tale ferestre către suflet,
Simțit-am că speranța spre dragoste n-apuse;
Două smaralde umezi cătau lumină-n cuget,
Strivindu-mi colivia ce atâția ani ma strânse.
Cu
Vise uscate lipite cu scotch;
Valuri de fum se-nalță alene,
În urechi îmi răsună malefice voci,
Totul în juru-mi plânge și geme...
Ochii se preling ușor pe obraz,
BE