Inger de foc

Vise uscate lipite cu scotch; Valuri de fum se-nalță alene, În urechi îmi răsună malefice voci, Totul în juru-mi plânge și geme... Ochii se preling ușor pe obraz, Iar gâtul legat strâns de tristețe, Murmură-ncet, mânat de extaz, Un cântec pentru bătrânețe... Fericirea m-a-ncălzit în mijlocul iernii Și tremur acum în raze de soare; În genunchi am rămas la mijlocul scării, Sufletul e gol, și, mă doare... Îngerul meu mă lovește cu coada, Iar coarnele negre înjunghie cerul; A înlocuit harpa cu spada Și-mi caută inima s-o-mpartă cu fierul. Aripile tale s-au prefăcut în smoală Iar mantia albă acum a putrezit Când vocea guturală din jale iar mă cheamă, Aprinsă de dorință, iubită iar mă simt. Vreau ochii de foc să mă ardă pe pleoape Și ghearele lungi să-mi pieptene părul; Vreau răcnetul fiarei să-mi cânte balade Și colții de fier să-mi sfâșie dorul. Fluturii nopții îmi dansează în pântec; Inima tristă s-a-necat în puroi; Păsări și flori mor în descântec, Ninge cu fulgi mari de... noroi.