Știu că mă credeți
O creatură ciudată,
Dar, uneori,
Pur și simplu,
Aș vrea să strâng
Tot răul din lume
Și să-l iau asupra mea
Dar mi-e teamă
Că n-ar fi de ajuns.
Chiar și atunci
când vă împiedicați,
(ideile galopând
pe partitura Lui-)
voi
dați cu piciorul
și
mergeți „înainte”.
De ce
nu spargeți nuca
până nu se strică miezul ?
Iar a plouat cu oameni…
S-au înmulțit
Rugăciunile flămânde
(cerșesc chiar
și la colțul Tău…)
Unii își mai caută
Duhul prin buzunare…
-Preaiubite, nu uita:
când grâul își scoate
Știați că
…la magazinul:
„Între oglinzi paralele”
iubirea fără insolație
încât se vinde
la mâna a doua ?
…la lumină
conștiința se voalează
încât degeaba
ne-am semnat cu
Amintirile și-au luat aspirina
și tricotează
(un rând pe față,
altul pe dos)
cât în lună
și în stele-
…………………………..
Și uite așa
relicvele
se hrănesc
cu…boabe de orez.
Se pilesc consoanele
în rugăciunea mea
(de trei ori pe zi,
implor răbdare...)
În poezia Ta, Doamne,
preatăcute răcnete
îmi sfâșie timpanul:
cu dragoste pe dragoste
urcând
spre Tine, Doamne…
Când ai plecat
surâsul a paralizat
în umbra îmbrățișării calde;
cearcănele așteaptă
și acum
(pe gânduri umezite...)
pleoapa viselor convergente
pentru ca
ceara suspinelor
să nu
Numai pentru ochiul chibzuit
cortina tremurândă
își descoperă scena golașă.
Numai el
-înfiorat de țipătul palmelor
bătăușe-
își caută suflet pereche
dincolo de profil.
Crengi rupte de vânt
îmi sunt mâinile-
Și asta chiar
de când m-am născut !
Ca jarul în foc
ochii-mi ard de durere
iar
părul… mort crește înfipt
în moalele capului-
Iar tu…
Tu îmi spui că
Sentimentul
este ideea modelată sferic
ca și piatra
mângâiată de vânt
și îngropată în mâl-
Este ceea ce rămâne
după ce ai pierdut tot…
10 octombrie 1997
Busola timpului mă-ndreaptă
Spre piatra amintirilor „duet”-
Aș vrea s-o sfarm, dar niciodată
Nu pot schimba trecutul cert.
Vâslesc prin amintiri de-o viață
Ca să adun o scoică din nisip-
Aș
