Poezii

(dedicată lui L.Blaga) Versul tău- -o fărâmă adusă de Prometeu pe pământ. Poezia ta- -miezul dulce pârguit din fructul Luminii.

În lanțuri mi-au legat picioarele- Încătușate-mi sunt mâinile în zala disperării- Cuie, mi-au înfipt în inimă… Numai, Sufletul se plimbă grațios între coloanele umbrite de

Înecată în otrava lui Hermes și-n cupa fluviului neizvorât sunt valul ce se stinge pe malurile arse… În întuneric soarele ofilit ni-arde respirarea pe-o filă învechită-

Trăim între naștere și moarte, respirăm între Pământ și Cer muncim între Răsărit și Apus iubim media aritmetică dintre calitate și defecte… luptăm pentru bani, dar nu-i vrem stăpâni - Iar

Ochiul meu s-a privatizat: caută (și găsește!) capital străin în pulberea de aur buzunarul inimilor imobile…

De-atâția ani, călcăm în picioare pământul, Purtăm pe umeri cerul dar n-am învățat că în fiecare clipă timpul scoate la licitație veșnicia

Prioritate Când am vrut să zbor, mi-am simțit palma ținută cu degete- Când am vrut să mângâi mi-am simțit unghiile crescând- Când am vrut să mă rog eram deja cuib de raze

Numai pentru ochiul chibzuit cortina tremurândă își descoperă scena golașă. Numai el -înfiorat de țipătul palmelor bătăușe- își caută suflet pereche dincolo de profil.

În zig-zag Juriul a hotărât: dreptatea e doar arcul sprâncenei! Condamnarea e verdictul final: genele-i frânte să-l biciuiască pe viață ! ………………………………… Nu, domnilor, nu-i

Toată viață s-a jucat în nisip: a sărit șotronul, a făcut castele (chiar și piramide) dar n-a observat că și puiul de șarpe caută…Căldură!

…Și Dumnezeu a zis: “Să fie o stea în mijlocul mărilor și să se despartă valul de val!“ Și a fost o seară până când toate stelele de mare trebuiau să poarte un nume, un singur

Fire de iarbă ne ținem pe dulci adieri ca și inima când bate spre miazănoapte…

Mamă, lasă-mă să mă joc cu spada ochiului tău. Să pătrund în miros de esență- Ca macul să roșesc… Te rog, lasă-mă să păstrez surâsul tău în flori de măr: să cadă cu fiori… Sărut

Stop ! Ventriculul stâng e secat… Inima nu mai vrea să pulseze ; Vrea să fie liberă- Liberă să…cadă în propria-i Cenușă.

Fructul buzelor tale se coace încet (ca un poem-) în cenușa inimii mele…

Nu credeam că un poem se citește cu alfabetul inimii- Și numai dacă sunt ochi de citit…

Nevrednică mi-e retina când încă păstrează perle (-albe și negre-) din fiorii surâsului Tău…

Suntem fire de iarbă ce ne temem la o prea dulce adiere de vânt- Căci vântul e la fel ca inima: există atâta timp cât bate…

Schakespeare… Prismă de cuvinte- Semn de trădare- Scenariu- fantomă; Eternul regizor(…) Stop ! Eu…, Tu… -sistem incompatibil (cu „n” necunoscute…)

…Da, domnilor, sentimente la indigo ! Unde e originalul ?! Poate în pilitura clipei roasă de eternitatea Celui născut în zodia primelor pulsuri…

Credeam că actorii sunt unicii protagoniști până când Tu mi-ai arătat macheta - Acum știu: arbitrul marchează!

…poetul este o greșeală genetică? Spuneți-mi, la ce îi folosesc două picioare? Nu, Doamne ferește: De când îl știu Își duce singur greutatea… Ați spus ceva despre ochi: Hm, Mereu este

Când îi e foame piciorul meu mușcă pământul și-l împarte cu celălalt. Când îi e foame mâna mea o caută pe cealaltă iar ochiul meu îl alungă pe celălalt și mai departe. Când îî este

Un bec roșu un pumn cu apă, o palmă de întuneric. ……………………………… Nimic mai simplu- Filmul Iernii s-ar fi developat dacă Primăvara Mea nu l-ar fi voalat…