BALTATESCU AIDA MANUELA

Fire de iarbă ne ținem pe dulci adieri ca și inima când bate spre miazănoapte…

În zig-zag Juriul a hotărât: dreptatea e doar arcul sprâncenei! Condamnarea e verdictul final: genele-i frânte să-l biciuiască pe viață ! ………………………………… Nu, domnilor, nu-i

Prioritate Când am vrut să zbor, mi-am simțit palma ținută cu degete- Când am vrut să mângâi mi-am simțit unghiile crescând- Când am vrut să mă rog eram deja cuib de raze

În lanțuri mi-au legat picioarele- Încătușate-mi sunt mâinile în zala disperării- Cuie, mi-au înfipt în inimă… Numai, Sufletul se plimbă grațios între coloanele umbrite de

…Nu și-a dat seama până când pietrele au devenit statui- (părăsise malul lui Proteu!) Valul le-a mângâiat atât de bine încât au devenit …cenușă.

Cei ce nu sunt ne trimit gândurile lor scrise pe o frunză… Dar noi tot nu-nțelegem !

Vreau să strâng în palma mea Verdele crud al firului de iarbă- Vreau să simt frăgezimea ce-mi purifică sufletul.. L-am strâns, l-am simțit- Am simțit respirația ce abia mai dădea semn de

Nu credeam că va sosi vremea să mă ascund la Umbra unui Cuvânt…

Chiar și prin lovitură de stat Primăvara și-a arătat arama- Acum, cine ne mai aruncă mănușa?

Când ne purtăm capul pe brațe umbrele noastre s-au mai prins în jurul razei singuratice dar acum, s-au îmbrățișat atât de tare încât au aceeași Umbră… Bucuroși că și-au găsit nectarul

Două marionete radiază linii de câmp pentru ca forța Sa centripetă să formeze spectrul vieții în miniatură -

Sentimentul este ideea modelată sferic ca și piatra mângâiată de vânt și îngropată în mâl- Este ceea ce rămâne după ce ai pierdut tot… 10 octombrie 1997

De astăzi am să adun pământ Ca să-l preamângâie lumina și astfel piatra - totdeauna în gând, îți va șopti de mine. Iar tu, mânat de dor nebun ai să culegi și ce nu-i bun și astfel, la tot

Credeam că măcar rocile trecute de ape să înțeleagă că iubirea de scaun nu te face om cu scaun la cap- Apropo: cine îi va păzi pe paznici?

Chiar dacă le-ați trecut prin sită ajungă clipelor săgeata nopții ! Când chibritul e ud degeaba se aplică legea fanionului

…poetul este o greșeală genetică? Spuneți-mi, la ce îi folosesc două picioare? Nu, Doamne ferește: De când îl știu Își duce singur greutatea… Ați spus ceva despre ochi: Hm, Mereu este

Știați că …la magazinul: „Între oglinzi paralele” iubirea fără insolație încât se vinde la mâna a doua ? …la lumină conștiința se voalează încât degeaba ne-am semnat cu

Chiar și atunci când vă împiedicați, (ideile galopând pe partitura Lui-) voi dați cu piciorul și mergeți „înainte”. De ce nu spargeți nuca până nu se strică miezul ?

Busola timpului mă-ndreaptă Spre piatra amintirilor „duet”- Aș vrea s-o sfarm, dar niciodată Nu pot schimba trecutul cert. Vâslesc prin amintiri de-o viață Ca să adun o scoică din nisip- Aș

Știu că mă credeți O creatură ciudată, Dar, uneori, Pur și simplu, Aș vrea să strâng Tot răul din lume Și să-l iau asupra mea Dar mi-e teamă Că n-ar fi de ajuns.

Lăsați-vă pe somnul meu, mușcați din trupul meu, dacă vreți, dar lăsați-mă să alunec prin izvoarele Lui - E poate singurul fel de a fi…

…Și Dumnezeu a zis: “Să fie o stea în mijlocul mărilor și să se despartă valul de val!“ Și a fost o seară până când toate stelele de mare trebuiau să poarte un nume, un singur

Numai pentru ochiul chibzuit cortina tremurândă își descoperă scena golașă. Numai el -înfiorat de țipătul palmelor bătăușe- își caută suflet pereche dincolo de profil.

Trăim între naștere și moarte, respirăm între Pământ și Cer muncim între Răsărit și Apus iubim media aritmetică dintre calitate și defecte… luptăm pentru bani, dar nu-i vrem stăpâni - Iar