Bălășanu Constantin

Dumnezeu a creat omul după chip și asemănare, L-a înzestrat cu rațiune, stăpân pe necuvântătoare, I-a dat pământul și apele, peste tot să viețuiască, Să trăiască în libertate, să crească, să se

Intr-o zi caldă de vară, La umbra unui pom lungit, Ion, privește (a câta oară?) Cum vaca îi paște liniștit. Nu e drept, Ion gândește, Ca pasărea mică din pom, În libertate huzurește, Vaca,

Sătul de prea mulți ani de celibat, Ițic se gândi că-i vremea de însurat. Nu știa bietul cum să procedeze, Și hotărî lui Ștrul să i se confeseze. - Ce întâmplare că ai apelat la mine!? Știu pe

Ion și Maria, de cum s-au cununat, Au gândit că-i bine să facă un băiat, Care, le va fi cu vremea un bun ajutor Si apoi o să ajungă chiar moștenitor. Numai că deja vreo trei ani trecură Si tot

Intre oameni și orătănii viața pașnic decurgea Când dorind să anunțe ora, lor, cocoșul le cânta. Ziua se uitau la soare, noaptea, se uitau la stele Fiind liber orișicine să se orienteze după

Despre muncă, orișicine, are o părere a lui, A fost dată, cum se știe, ca pedeapsă omului. O fac unii de plăcere, alții-s nevoiți s-o facă, Multe sunt din cele grele, altele ne par o