Poezie

Pretențiosul

1 min lectură·19 octombrie 2009

Mediu

Sătul de prea mulți ani de celibat,

Ițic se gândi că-i vremea de însurat.

Nu știa bietul cum să procedeze,

Și hotărî lui Ștrul să i se confeseze.

- Ce întâmplare că ai apelat la mine!?

Știu pe una, numai bună pentru tine,

Este deșteaptă, familia îi e de soi,

Și locuiește la doi pași, în Dorohoi.

În decurs de o lună Ițic era însurat,

Se pare că ochioasa l-a impresionat.

Dar în scurtă vreme, „prietenele” ei vechi,

Au venit să-i șoptească multe la urechi.

Cum că soțioara-i, ce e drept frumoasă,

În toată viața ei a fost cam…focoasă,

Și că-n localitatea ei, orașul Dorohoi,

Dacă i-o fi scăpat vreo unu sau doi.

- Ce mi-ai făcut Ștrul, gemu Ițic supărat,

Tot Dorohoiul cică i-a trecut prin pat!

- Ce pretențios ești, așa-i precum ți-au zis!

Dar ce, Dorohoiul este Londră, Paris?

Iași 01 ianuarie 2009

001.085

Bălășanu Constantin. “Pretențiosul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balasanu-constantin/poezie/13910983/pretentiosul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.