Badescu Ramona

Plin de miez.

Draga Lavinia,

Imbratisez ideea de a infiinta o comunitate poezie.ro la Craiova. Nu stiu, insa, cati suntem. Dan (Tristian) imi spunea ca mai sunt inca 2 membri, deci am fi 5 (te-am socotit si pe tine, desi din câte am inteles nu esti in tara).

Va multumesc pentru sfaturi, atat tie, cat si Iuliei.

La o noua recitire!

Am senzatia ca am intrat intr-un cristal. Totul e atat de limpede, si in acelasi timp asa de tainic: sarutul pietrelor, lectura frunzelor si... linistea.

Fara nici o legatura cu textul de fata, salutari din Craiova de La Simona Covrescu (Diulescu). De la ea am aflat despre tine si poezie.ro.

Cu drag,
Ramona

Dragă Alina,
Deja, am riscat. Inconștient, desigur. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru sfat. Chiar am să-l urmez.

Dragă Sirenă,
Comentariul despre Nichita a fost o reacție la părerile exprimate de domnul Liviu Dascălu și s-a adresat tuturor - ție, lui și celor care și-au notat impresiile despre \"mai bine ca nebunii\". Probabil m-am enervat, pentru că este a doua oara când citesc pe poezie.ro astfel \"de expedieri\" la adresa unui poet de talia lui Nichita Stănescu. Ai dreptate, nu avea legătură cu tine. Singura legătură a fost că 2 păreri contradictorii s-au întâlnit pe pagina ta. Imi cer scuze pentru ambiguitate.

Cred că \"Mai bine ca nebunii\" este cel mai concret text al Sirenei, chiar \"impudic\" prin transparența metaforei ce ne deschide (totusi) usa alcovului. În general, percep poezia ta, Silvia,(imi cer scuze pt. balansarea intre adresarea indirecta și cea directă) ca pe o pictură cubistă, ceea ce nu se poate spune, categoric, despre textul de față. E altfel. Mie personal imi place mai mult, pt. ca transmite mai multă emoție, este mai puțin intelectualizat.
Sunt de acord cu Liviu Dascălu în ceea ce privește excesul de abstractizare de care suferă poezia română, chiar și după optzeciști. Nu sunt de acord cu eticheta de \"bolboroseală conceptoidă\" aplicată lui Nichita Stănescu. Dacă stilul unui poet nu este pe lungimea noastră de undă, asta nu înseamnă că trebuie pus la index. Nichita transmite f. multă emoție. Dar despre Nichita poate altădată.

Na că și eu m-am grăbit! Inima noastră.

Înainte de a vorbi. Nu te supăra, Cătălin, grăbește-te încet!
Și eu cred și mai cred că inima nostră cântă tot timpul: peste vorbe, pe sub vorbe sau deasupra lor. Dar ce pacat ca e vacarmul prea mare ca să o auzim. Ești a doua persoană pe poezie.ro care concluzionezi: tristețe.

Dacă am cu cine să-mi las poema mea blondă de 4 anișori, am să vin. Mai ales că lucrez la filarmonică.

Deci, până la urmă nu erau din frații Grimm. Sper că n-a fost nelalocul ei întrebarea. Multumesc pentru dumirire.

Femeile sunt crude, bărbații sunt de catifea. Bine ai venit, iți urează tot un nou venit(ă).Ai să râzi, dar ești primul meu comentator pe poezie.ro. (Amnezie sentimentală). Mă bucur că ți-a plăcut. M-au încurajat aprecierile tale.

A mai murit incă o iubire? Larg cavou e inima umană, de n-ar mai fi! M-a înfiorat poemul tău.

succes la țopăit printre tropi!

Chiar și gogonelele au poezia lor. Toamna stârnește mereu lirismul inimilor îndrăgostite. Dar în poezia ta, iubita, ingrată ca și toamna, se ocupă - ce prozaic - de zacuscă!

Vioi, realist, dar nu pesimist. Încurajator pentru îndrăgosții care nu (mai) aspiră la gloria lui Romeo și a Julietei. Marile mici bucurii ale vieții - fără surle și tobe, dar atât de OMENEȘTI!

Poemul tău are ceva din savuroasa ironie soresciană. E superb să îți saluți îngerul în fiecare dimineață. Am fi mai fericiți dacă ne-am aminti să îl salutăm, pentru început, măcar o dată pe săptămână.
Inima noastră cunoaște limba îngerească, dar și de ea uităm prea des.

poezia ta, Alma, are un gust de ceva pierdut, ceva ca pierderea râsului copilăriei prin birocrația vieții. Jocul iubirii parcă se întâmplă în afara lui însuși. Dar mai sunt visele.

Cuvintele mi se par goale in fata poemului tau. Ce sa spun? Ca e captivant, dens, adanc si inalt in acelasi timp? Ca intruneste un dozaj echilibrat de sensibilitate si inteligenta (pe care din pacate il intalnesti rar la poetii contemporani)?. Ca ai \"exploatat\" minunat tema drumului. Intr-adevar sinele este drumul nostru sau viceversa.
Intrebare: cum se simte un barbat cand sufletul lui poarta pantofi rosii si rochie alba de dantela?

Ramona