Poezie
Viziune dadaistă
1 min lectură·
Mediu
Regina Victoria zâmbea din stal
Grăsunii plecau la plimbare
Eram albastră în sinea mea
Cu o mască verde peste răcoare
Þiganii stau roată la mergine de drum
În spate, surâd fumuriu balcoane
Păsări rătăcesc pe cerul prea gri
O biserică fuge alb în zare
Ei râd și îmi toarnă plumb încins pe picioare
Regina Isolda plânge și acum
E un frig atât de trist
Și car pe umăr un gol imens
Copacul sprijină colina
Să nu cadă Pământul pe Soare
Vacile zburdă prin cețuri de lapte
Clopoțeii cling! cling! râd peste neant
(Am ajuns la Câmpina!)
Mortua est iubirea
Viva! Servește-te, apele curg încă…
002
0
