Poezie
Fără toamnă
1 min lectură·
Mediu
A plecat toamna
Cu gesturi ample și lente
Măturând ultimul fir de septembrie
Eram o frunză mare și verde
Iar Ea peste mine plângea
Cu picuri reci și rari
Și, Doamne, eram atât de mare și verde
Și-atât de alunecoasă
Mi se făcea rău de atâta verde
Din gulerul ei înalt se strecura o rază
Surâs captiv într-o ramă bronz-albastră.
002639
0