Credeam ca-n noaptea asta am sa dorm…
Speram ca-n noaptea asta am sa dorm…
Somn rupt din seva unui cantec,
Ce l-am lasat prins de coltul unei stele
Si ma asteapta sa-l murmur aiurand…
Melc,
Dream, my friend … dream the life that flows around you … dream the dream o life in death …
Come alive … someday … somehow … never … you’re dead. Come alive. Again.
Sweet winter of my soul. Sweet
Tablou amar de suflet desfrunzit,
Cu sunet de colinda veche iti ingropi amorul;
M-alatur si eu pe fundal, decor inedit,
Sa-ti murmur, sa-ti plang, rapindu-ti ecoul.
Te strigi, si-apoi cazi
Sunt clipe de liniste departarile noastre, dar sunt si picuri de dor ce-si canta zdrobirea la inceput c-o muzica de calm, sunand apoi obsesiv, din ce in ce mai strigator...mi-e dor, ingere si-mi urla
Ajung acasă și caut în jur cu privirea. Privesc totul cu o atenție dureroasă pentru ochi-mi obosiți…nu ești nici pe scaun, nici pe pat, niciunde; parcă aș deschide ușa șifonierului să te caut
Take a look at my body
Look at my hands
There\'s so much here that I don\'t understand
Your face-saving promises
Whispered like prayers
I don\'t need them
\'Cause I\'ve been treated so
Când vezi ușa camerei din exterior nu are nimic ciudat sau ieșit din comun; poate doar geamurile mai mult măzgălite decât pictate in niște forme geometrice prea imperfecte.
Deschide ușa: vei călca
În stabilirea posibilății, imposibilității sau a absurdității atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici și chiar oameni simpli încă de la “începuturi”. Afirmația că aceste
Ne’au adus norii noaptea,
Vesnica si neagra ca teama din noi,
Ca si codrul, cuminte, in liniste.
Si ne’apasa plansetul ierbii,
Ne taie talpile golite de timp,
Cu sabii amare si verzi de venin
Ard ochii-mi trași sub gene aplecate,
Mai stăruie o clipă mâna ta prin păru-mi,
În timp ce eu în gând jertfesc pe-altare
Licori de sânge searbăd demonului meu.
S-a sufocat culoarea, pur
Si spui ca vrei sa vorbim despre romantism...hmm...romantismul e mort si-si asteapta invierea. Mai sunt, bineinteles, inca damnati ce si-au facut un crez din romantism si il slavesc asa cum e:
Ne\'ascundem aripile in regrete de trecut,
Ce\'au devenit, in mod bizar, prea triste povete,
Plangand copilul ce ne zambeste alb si mut,
Chiar de isi cara si el un trecut prea greu pe brate.
Ne
Dacă-mi acopăr privirea cu umbra trecutului,
Mii de coșmaruri mă prind în jocul lor;
Dacă las prezentul să mă orbească sub pleoape,
Amarnic se mai rotesc renunțările inimii.
Și știi tu, umbră a
Acum mi-e interzisă fericirea,
Speranța-mi pierd din ce in ce,
Și visu-mi curmă fericirea
Cu aripi negre de obscen.
Tu… ai spart neștiutor un lacăt,
Metal de strajă la o poartă-n suflet,
Și
Și-mi duc povara ce lăsa-t-ai
Încet, naiv, cu o demonică plăcere
Chiar de ești orb voit, iubite,
Simți-vei sângele-mi prin propriile-ți vene.
Cu cât am să mă zbat mai tare,
Cu-atât vei cade și
BA