Aurora Luchian

Aprig, Crivățul, ast' noapte, A bătut din față-n spate, S-a burzuluit pe jos, Peste stratul fin, pufos, Nu în joacă nebunatic; Nemilos ca un sălbatic! Trei secunde s-a oprit, Și respiră

Stela, văcuță modernă, șarmantă, intens curtată, Se visa ca orice fată, mireasă și măritată, Cu un soț care s-o țină doar în trai îmbelșugat, Călătorii și piscină, să-l transforme în

Mită, șpagă, cum s-o spune, E fițoasă, în trend, lume! Nu ești generos, n-ai dat, Ești un fraier demodat! * Pe loc de parcare, șpagă, La medic, și nu-i de șagă, Nu-i "donezi", scoate,

La-nserare se zvonise Printre plopii gânditori, Că vântul se-mbolnăvise, E cuprins de reci fiori, Căci valsă cu grație, Făcând insolație. N-a dansat singur. Se spune, A jurat un

Pe o buturugă mică, Croitorul Aricică, Face schițe, chibzuiește, Și o listă întocmește, Cu ce să ia, că ar vrea, Firmă aș înființa. * Pân' acum lucra acasă, Dar nevasta-i furioasă, Căci îi

Pe lângă gardul învechit, cu ani ca străbunu', cât caru', Pășea ca rața legănat și lălăind voios, măgaru'. El este doar o veselie de când nevasta i "s-a dus", Sătulă de scandal, bătaie și

Veni noaptea-ntunecată, Capra iar e peste poartă! Viciata n-a atins-o, Nici fustița nu și-a prins-o, Ori s-o agațe, cumva, Și-apoi ce fustă avea, O bentiță subțirea, Nici coada n-o

A sosit vara la noi, Cu gângănii prin trifoi, Cu triluri melodioase, Și cu zile călduroase. * Diminețile de vară, Grăurașul vine, zboară, Din cireșul cel rotat, Hoțoman înaripat! * Râde

E plăcut de sărbători, Se aud colindători, Iar noi stăm pe lângă brad, Așteptând Moșul cu drag. * Mama cozonaci a copt, Rumeniți și mulți, vreo opt. Tata ajută și el, Rânduindu-i

Cățelul e derutat, Trei urzici l-au atacat! Curios le-a mirosit, Plantele l-au "încolțit"! Nu au dinți, dar l-au mușcat, Nasul tot e bășicat! -Fir-ar de plante colțoase, Oare vor și ele

În rochiță subțirică, Octombrie-Brumărică, Nu-i înfofolită tare, Umblă ca-n zile cu soare! . Ciorile stau la taclale. Cântătoare fără țoale, Se întrec în ciripit, -Oare vara a

Peste țarini zgribulite, Cu genunchii strânși la gură, Și de toamnă dezgolite; Dar și vânt fără măsură, Vine-n goană ca sălbatic, Mărăcinul șturlubatic. . Fără straie, descălțat, Þinând

Port "mască de societate", Zâmbete stinse, crispate, Împietrire și rigoare, Sunt cioplit din piatră! Oare?! * Nicidecum, masca-i de vină, Sub ea, fragilă și fină, Șade firea mea

În rochie de rugină, Toamna, măiastră regină, A pictat și a gătit, Cu voaluri de borangic, Via, scaieții și iarba, Iar peste frunze cu graba, A suflat când le-a văzut, De emoție-au

Tremurau opt mărăcini Și scaieții din răstoacă, Căci zvoni vântu-n vecini, Că toamna mai mult se joacă; Ar veni, și n-ar veni... Dar și când s-o năpusti! . Florile în straie vechi, S-au

Dragă-mi ești toamnă, căci iată, Mi-ai pictat grădina toată, În nuanțe arămii, Galbene și stacojii. . Mi-ai pus covor sub picioare, Doar din frunze foșnitoare, Unic, colorat, ușor, Și mi-l ia

Pe o sulfină odată, Albina trebăluia. Musca șuie, enervantă, Crezându-se cea mai cea, După ce plecă albina, Pe sulfină țup! și ea, Făcând-o pe gospodina, Bâzâia și se rotea. Urcând lent, o

Diferență Îl așteaptă parfumată, Dichisită, coafată, Iar nevasta, vai de ea, Cu aromă de...chiftea! Suferinda de strabism Unghii lungi și lăcuite, Gene grele de rimel, Care-i zâmbește

"A-nceput de ieri să cadă", Câte-un Moș matol, pe stradă, Însurați și divorțați, Viciați și terminați. Însurații, "Moși-Belele", Pierd banii la păcănele, Și-l iubesc pe "Don' Alcool", Și

-Mami, aprinde o lumină, Căci Moșul drag, o să vină Și de-o vedea bezna deasă, Va crede că nu-s acasă! Lasă o veioză aprinsă Să îi admir barba ninsă! Să o scuture ușor, Când va intra în

Zburdalnic, cu păr bălai, În puzderia de maci, Cu foșniri, iscă alai, Printre grauri și gândaci. Spiculeț e un zglobiu! Prin spice, un ghemotoc, Sprintenel și pirpiriu, N-ar ședea o

Liniște, nu deranjați Colțul firav, căci sfios, Călătorind cu alți frați, Iese din solul mâlos. Liniște, copii zglobii! Vor ca să zâmbească iară, Mugurașii aurii, Că e cald, e

Cu o floare la ureche, Într-o salopetă veche, Și chitara într-o mână, Murmură voios, spre lună: . -Ce senin și câte stele! Voi struni coardele mele, De-or pica steluțe multe, Dornice să mă

Cu oiștea-n gard U.E, ai venit la noi Să vezi carele cu boi?! Primitivi, trai de iobag... Și dăm și cu oiștea-n gard! Ca un sergent! Logoree-n parlament U.E. stă ca un sergent! Și nimic