Aurora Luchian

Hapsânul destin odată, Răpuse un greieraș. Iar mama îndurerată, Căută pe copilaș, Neștiind că a pierit Și-l striga necontenit. Pe sub firele de iarbă, Prin trifoiul verde crud; Și sus pe

Buchețel de sânzâiene, Prinse-n părul inelat, Aer de pariziene, Pe la fetele din sat! Sânzâiene gălbioare, Delicate, parfumate, Iată-n zi de sărbătoare, Doar în vers veți fi

Mitomel, gândind la rece, Fără chef în toamnă sumbră, Să rămână sau să plece… C-a ajuns din om, o umbră, Cu o leafă cât factura La lumină - și atât! - Și de foame strângând gura, A-nghițit

Vara mea cu ochi senini, Cu dudăie, flori și spini, Spice aurii în lan, Cum de vii tu, an de an? Vara mea cu ochi de cer, Animi plină de mister, Triluri în codrul umbros, Clipocești râu

Am mințit și am lovit Îngerașu-i necăjit. De mine s-a-ndepărtat Apoi, mâhnit a plecat. Am o teamă-s speriat Și mă simt cam derutat. Am un gol, așa...nu-s bine! Nu-i îngerașul cu mine. Ce

Iepurașul Mogâldeață, Cu năsucul de verdeață, Prin dumbravă hoinărește, În dudăie se-ncâlcește, Țupa! ici, țupa! colea, Și voios se zvârcolea. A ieșit și păpădia, Plină e valea, câmpia; Da

Suie, suie tot mai sus, Ciufulit și indispus, Un gândac cu mustăcioare, Spre un miez dulceag de floare. Și-a sucit un picioruș, Iar un țep ca un țăruș, Îl agață de-o șosetă Și cade cu-o

Clipocesc izvoarele, Ne zâmbește soarele, Și sărută florile Ce-și expun culorile. Râde ziua, s-a mărit, Cu senin s-a primenit. Un broscoi șade în slip, Rața trece cu lip-lip. A pornit cu

Moș Crăciun este bătrân, Special, frumos și bun. Însă nu uită defel, Niciun copil ghidușel! El notează în jurnal, Întâmplări de peste an: Care au fost mai cuminți Și-au ascultat pe

Ziua-i caldă, luminoasă, Pomii țes cu sârguință, Cu fir verde o catrință, Ca să facă umbră deasă. Și prin frunze-n taină mare, Hărnicele și sprințare, Trudesc iar la cuibușoare, Păsările

Mă mustră lutul argilos, Că sunt un medic nemilos, Că las să iasă din spital, Dansând în rochie de bal, O moarte hâdă și hapsână, Cu tineri și bătrâni de mână… Rămân cu ochii în

Iepurașul, doar el știe Care-i hrana sănătoasă, Și-și pune pe farfurie, Varză dulce și gustoasă. Are supliment, salate Din spanac și conopidă, Ronțăie pe săturate, N-are boli, nici

-Hei! cum ai ajuns la piață? A strigat o varză creață La un vierme pirpiriu. Nu doresc, gazdă să-ți fiu! Pleacă repejor de-aici! Să nu-ndrăznești să mă strici. Că voi sta aici în soare, Până

Frații, lacomi, nu erau, Însă nu se digerau. De-ar avea și iz prostia, Ar făta și muscăria. Dacă nu-l iubești, Defecte-i găsești. Strâgeți cât puteți, De-aveți nouă vieți. Eu îl bag

Vara mea îmbujorată, C-un senin ce-abia îl cară, Într-o rochie ușoară, Ne animă colorată. Vara mea, cam nefirească, Dulce și fermecătoare, L-a închiriat pe soare Ca să o

Hoțomana de pisică, Căuta într-o ulcică, Eu știu ce, și ea știa, Smântână, sau altceva. Cert este, că băgând capul, A înțepenit capacul, Iar acum e tevatură, Hodoronc și bușitură, Printre

Eden, Ana și Fănuș Au plecat spre derdeluș. Animați de marea zarvă, Nu au vreme de zăbavă. Stratul de nea a-nghețat Ideal de-alunecat! Val-vârtej până în vale, Nimic nu le stă în

Câtă tristețe! Câtă supărare Pe o furnicuță! Căra un bob mare, Și un vânt năpraznic, o zburătăci, Spre o piatră mare și rău se lovi. Biata, năucită, se dezmeticește, Își caută boaba, nu o mai

Eu nu mai pot pluti cu aripa rănită, Și îmi consum tacit poate un ultim zbor, Înăbușind dureri căci nu vreau să cobor, Da mă atârnă grav, rănită și slăbită… Îmi stăpânesc regretul că n-am putut

Mă uit cum vine primăvara, Și mă dezmiardă, mă îmbie Să ies din strâmta colivie, Să zbor căci m-am albit ca ceara. Și aș ieși să fur candoarea Unui pământ ce se zbicește, Că viața-i „vie”,

Tiță se-nsură deodată, Și îi spuse tata Șușu, Că Chera e-o deșucheată, Și-o să-i schimbe-n viață, cursu*! Nu în bine, căci versată Își dorea statut de doamnă, Doar să fie