Poezie
Vremea toarce ca un fus - Baladă (Variantă) - autor Aurora Luchian
Baladă
2 min lectură·
Mediu
Într-o noapte călduroasă,
Veni toamna năzuroasă,
Cu rugină, foșnet, ploi,
Cu vânt aspru, țarini moi,
Frunze moarte, arătură,
Și pustiu prin seara sură.
.
A plecat vara, agale,
Luând cârduri de cocoare,
Rândunelele în stol,
Lăsând nostalgii și gol,
Vitregie de culoare,
Fior rece, palid soare.
.
Și s-a dus prin văi dosite,
Cu poale mototolite,
Pline de ciulini, mohor,
Ca să-mi fie mie dor,
De căldură, senin, floare,
Și de păsări cântătoare.
.
Un graur cu ceva treabă,
O zări în zbor, în grabă,
Că vărsase lacrimi mici,
Și rămase în târlici,
Iar rochița-i de mătase,
Era zdrențe, se pătase...
.
Ocolise lunci, hârtoape,
Și trecuse tulburi ape,
O colină pusnică,
O miriște pașnică.
Pribegind peste o punte,
Întâlni un șoim de munte.
.
Când pe-un snop uscat, călare,
Când zglobiu colea și-n zare;
O învălui ușor,
O săltă ca un fecior,
Temerar, cu forță mare,
Și-o purtă înspre hotare.
.
Aici o depuse tandru,
Lâng-un pui de macaleandru,
Rătăcit și mic, și gol;
Și-o mângâie-ncetișor,
Și-i dă sfat în opt cuvinte:
-Fără lacrimi, ia aminte!
.
La anul când vii, fetiță,
Vei purta nouă altiță,
În cosiță flori mărunte,
Din câmpii, lanuri, de munte,
Și-n cuptorul tău vei coace
Roadele în bună pace.
.
Haide, du-te... Și s-a dus!
Vremea toarce ca un fus...
001.189
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 58
- Actualizat