Poezie
Cine muncește și strânge - autor Aurora Luchian
Fabulație pentru copii
2 min lectură·
Mediu
Colo-n jos, spre râu hoinar,
Cu un zumzet somnoros,
Stă la umbră un bondar,
Murdărel, morocănos,
Că e cald, pusnic mereu,
Doar el și cu Dumnezeu.
În maieu, un gândăcel,
Spionându-l cam pieziș,
Cată umbră. Ușurel,
Se așează sub măcriș.
Să adoarmă, mult ar vrea,
Pe iarba ca o saltea.
Un cosaș desculț și mic,
Cântă pe un povârniș.
Pe o rapiță-n ilic,
Venită din luminiș,
Albinuța ia nectar,
Cu un zumzăit bizar.
Tot trebăluind cu spor,
Cercetează pe cei trei.
Chibzuia că e ușor
Să te relaxezi de vrei.
Însă iarna-i schimnică,
Lungă și potrivnică.
-Trezirea! strigă spre ei.
Trândăviți, nu zic că-i bai,
Dar la iarnă, dragii mei,
Traiul nu va fi ca-n Rai.
Oropsiți în sol veți sta,
Și de foame veți răbda!
-Ha! Ha! râseră în cor.
Pân' la iarnă e un veac!
Pe-așa soare ca-n cuptor,
Lenea noastră n-are leac!
Și-apoi insolația
Rupe meditația!
Și-au pierdut vremea, trei luni,
Cu nopți scurte, zile lungi,
Până bolta-n urâciuni,
Se-nțoli c-o haină-n dungi,
Albicioasă, cenușie,
Cu o trenă plumburie.
Glasurile s-au curmat,
Vânt aspru a izbucnit.
Gândacul înfrigurat,
În sol umed s-a pitit.
Bondarul stă amorțit,
Cosașul e rebegit.
Ici, în stupul curățel,
Având hrană berechet,
Albina e-n pătucel.
Mierea-n fagure-i buchet!
Și dintr-un castron micuț,
Își hrănește un puiuț.
Ca o morală:
Cine muncește și strânge,
Iarna n-are ce se plânge!
001.242
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat