Poezie
Mi-aș vinde izmana ruptă / Să-mi cumpăr măcar o turtă! - autor Aurora Luchian
Pamflet
2 min lectură·
Mediu
Mi-aș vinde izmana ruptă,
Să-mi cumpăr măcar o turtă.
Dar nici dracu' nu mi-o ia,
Cică cerni broscoi prin ea!
.
Recunosc, e-o zdreanță, zău,
Am cârpit-o zilnic, greu,
Cu petece colorate,
Dar au fost vechi și uzate.
.
Au găuri cât și aluna,
Altele mai mari, cât pruna,
Două-n genunchi, alta-n dos,
Arată ce-i rușinos!
.
Să nu-mi ziceți că-s scrântit!
Þinând la preț am uimit,
Căci strigam, să scot bani buni,
Că le am de la străbuni!
.
M-au prins cu "ocaua mică",
Cică: "Nenea Antonică,
Strămoșii n-ar fi purtat
Așa zdrențe nici sub pat!
.
M-au jignit că sunt murdare,
Și pe post de stropitoare.
Că de m-apucă vreo "stare",
Pot să fac și din picioare!
.
Făr' să dau izmana jos,
Și așa tremur că-s moș,
Pân' mă moșcăiam...în fine,
Cert că se ducea pe vine!
.
Am de-ales: ori îmbrăcat,
Ori cu stomacul uscat!
Dar mă-ntreb dacă mai este,
Că nu-mi dă nimic de veste!
.
Înainte mă-mboldea,
Zgomotos, hrană cerea,
Acu' tace, nu mă doare,
Mai este, sau nu e, oare?!
.
Ba este că nu l-am scos!
Ca să-l răsplătesc frumos,
Că nu mă face cârcel,
I-aș da ceva bunicel!
.
O turtă, un leu jumate'...
N-am mâncat pe săturate,
De când mi-a murit bunica,
De-atunci resturi și...nimica!
.
Vând izmana, cine-o vrea?
E unică, "ciur sadea"!
Și păstrați-o ca pe-o floare,
Că va crește în valoare!
.
C-a s-o vând nu-mi tace gura!...
Elasticul, vechitura,
A cedat și jos, izmana,
Iar eu...cum m-a făcut mama!
.
Nu râdeți că e de plâns!
Roata mea, târgul s-a strâns,
Și la balamuc m-au dus,
Că aș fi pervers-expus!
.
Aș vinde-o la externare,
Pe izmană, dar stupoare!
E-n târg, căci luat pe sus,
Ca pe Adam m-au adus!
001.129
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 294
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 74
- Actualizat