Poezie
"Meseria este brățară de aur!" - autor Aurora Luchian
Poveste în rime pentru copii
2 min lectură·
Mediu
În cerdac, stând la o masă
Din stejar, mică, lucioasă,
Bursucelul se gândește
Ce scule îi trebuiește,
Ca să facă scăunele,
Să vândă cândva, din ele.
Vrea să strângă ceva bani,
Căci s-au adunat mulți ani,
Să aibă din ce trăi,
Când puterea i-o slăbi.
*
Mai nimic nu îi lipsește.
Are ciocane și clește,
Dălți, burghiu și ferăstraie,
(Lemnul cum vreți să îl taie?)
O bardă, cuie, gealău,
Unde-i metru? Aoleu,
Cu ce o să ia măsură?
Munca asta nu e dură,
Însă de nu chibzuiești,
Din nimic te-mpotmolești!
"Sunt uituc! (S-a panicat.)
Iată-l colo, în halat!"
*
Măsoară mici scândurele,
Retează atent din ele,
Bate cuie, lustruiește,
Încleie și lăcuiește.
Șterge fruntea transpirată,
Și rânduind munca toată,
Drăguțele scăunele,
"Măiestre-s mâinele mele!"
Rosti foarte încântat.
Þup, pe unul l-a probat,
Confortabil, delicat,
Șade ca un împărat,
În poartă, mândru de sine,
Ei, primul client și vine!
*
Ursul, lupul, Aricică,
Vulpița și Iepurică,
Vulturul, cioara, un cuc,
Cărându-l cu greu în nuc;
Alte zeci de-naripate,
Până le-a vândut pe toate!
Þinând banii bucuros,
(Parcă-i tânăr și nu-i moș)
Fugi-n casă la soție:
-Putem trăi ani, o mie!
Strânge-i să nu-i mai găsesc,
Ca să nu îi cheltuiesc.
Apoi șopti deodată:
-Îți mulțumesc ție, tată,
Că de mic îmi ziceai mie:
"Ia și-nvață meserie,
Că-ntr-o zi ți-o prinde bine,
Și-o să-ți amintești de mine!"
004.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat