Poezie
Când se țin scaii de tine... - Fabulă - autor Aurora Luchian
Fabulă
2 min lectură·
Mediu
Muștele sunt de ispravă!
Oprindu-se o zăbavă,
Pe o moviliță caldă,
Gustul de gunoi să-și dreagă,
Îmboldindu-se hapsâne,
Vâjjj, un amețit de câine,
Într-o goană nebunească,
Și era să le strivească!
Au zburat înspăimântate.
Oțărâte, incitate,
De-ndrăzneala unei slugi
Cu urechi pleoștite, lungi,
Care latră și la soare,
Pentru două, trei, oscioare;
Răzbunătoare și tute,
S-au unit un roi de slute,
Și au tăbărât ciorchine,
Pe năbădăiosul câine.
Mort de ar fi fost, (În fine!)
Se adunau mai puține!
Cele verzi, bâz, în ureche,
Fugea năuc ca la streche!
Cele negre-n ochi, grăbite,
"Minte-ngustă" de tâmpite!
Restu-au tăbărât pe bot,
Ciupindu-l parc-aveau cioc!
Hărțuit și-ndurerat,
A fugit, a scheunat,
S-a tăvălit și prin iarbă,
Sperând gloata c-o destramă...
Zburau doar o clipă, iute,
Dar se întorceau mai multe!
Îngrozit și disperat,
Biruit și derutat,
Se rostogoli-ntr-o vale,
Însă brusc, sare-n picioare,
Se cambrează voinicește,
Și l-a fugă o zbughește!
Muștele-s înfipte bine,
Dar nu-i mai păsa la câine!
Gonea prin scaieți, hârtoape,
Până a zărit aproape,
Un lac și face un salt,
Și ca zburând, a plonjat,
În apa lui salvatoare,
Scăpând de "chinuitoare"!
Stau mărgele răsturnate,
Verzi, gălbui, negre, pătate,
Agățate în mătase,
Tăcute și pântecoase,
În jur la năpăstuit,
Care ud și istovit,
A ieșit cu greu din lac,
Oftând: - Astea-s pui de Drac!
'
Ca o morală:
*
Când de tine, cineva,
Se ține ca musca rea,
Riscă, nu sta în dileme,
Doar așa scapi de probleme!
00935
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 241
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 61
- Actualizat