Poezie
Săditul - Spiridușii pădurii
Poveste în rime
2 min lectură·
Mediu
Soarele a răsărit
Peste codru pustiit.
Dic și Doc, adânc, oftează:
-Sufocant e ca-n amiază!
-O, la prânz e-ngrozitor,
Te simți ca într-un cuptor!
-Unde să te odihnești?
Umbra-i rară, de-o găsești…
Dic și Doc au chibzuit,
Știu că nu e de glumit;
Și au strâns imediat,
Animalele la sfat.
Au venit îngrijorați,
Bursuceii cei dungați.
Vulpițile, iepurașii
Și urșii făcând greu pașii.
Nici lupul n-a stat deoparte.
Căprițele delicate,
Cu cerbi zvelți și arătoși,
Au venit că-s curioși.
Din alunii rari, pitici,
Þup! sar veverițe mici,
Și acuză pe-ntrecute,
Că alunii nu au fructe.
-Cei cu rod au fost tăiați
De oameni înverșunați.
-Iar cei tineri n-au rodit!
Completează Dic, mâhnit.
-Dragilor, v-am adunat,
Rosti Doc tare-ntristat,
Cu un scop, ca să plantăm,
Pădurea să o salvăm.
Cu hârlețe și lopeți,
Cu greble, cu ce aveți,
Să plantăm mulți pomișori,
Începând de mâine-n zori.
-Nu-i greu, sări iepurică,
Ca să faci o gropicică!
-De acord cu tine, tiii!
Parc-am săpa galerii,
Rosti voios Bursucel.
Ursul dorește și el
Să ajute. Deodată,
E-n vervă pădurea toată!
Și s-au pus pe măsurat.
Au strâns vreascuri, au greblat,
Ceilalți meșteri l-a scurmat,
Gropicele au format.
Hărnicuți, cei mititei,
Câte doi, sau câte trei,
Cărau puieții de zor,
Plantau și-i udau cu spor.
Au terminat de sădit,
Codru a întinerit.
Echilibru natural,
Este restabilit iar.
Ca și ei, luați aminte,
Voi, copii și tu părinte,
Codrul să îl protejați,
Frumusețea să-i păstrați!
001.120
0