Poezie
Enigmatica femeie - autor Aurora Luchian
Poezie
2 min lectură·
Mediu
Femeia e poezie,
Un extaz și agonie!
Când înger în viața ta,
Când o diavoliță rea!
*
Incită, te amețește,
Seduce și înrobește.
Lesă dacă ai purta,
Nu te-ai supune așa!
*
O viață o studiezi,
O cunoști. Dar așa crezi!
Când declari: "Am reușit!"
Mintea iar ți-a-nvăluit!
*
Are și toane un car,
Atunci te ține pe jar!
Spirodial, după ea,
Repeți: "Da, iubirea mea!..."
*
O adori, e sensul vieții,
Chiar și-n zorii dimineții,
Când vâlvoi, părul pe cap,
O arată ca un drac!
*
Șezi c-o alură mirată,
(Nu de podoaba săltată!)
S-a culcat blondă, aseară,
Acum e neagră. O cioară!
*
Tânjești când nu e cu tine,
Moare sufletul, știi bine,
Dacă este bosumflată,
Ori întâmplător, plecată!
*
Se răscoală, clocotește,
Trupul tău când zăbovește,
Caldă, lipită de tine,
Plină de miresme fine...
*
Ciudată ești, măi femeie,
Suspicioasă, atee,
În iubire năvălești,
Apoi iar te răsucești!
*
Cine poate s-o-nțeleagă?!
E calmă, apoi tornadă,
Doar că un fir din sprânceană,
A picat rebel pe geană!
*
Mereu o misterioasă,
Când e tandră, când focoasă,
Îți șoptești mirat, năuc:
"De unde s-o mai apuc?"
*
E un păpușar, un bici
Ce mușcă. Par măscărici
Când mă frământ fără rost,
S-o descos. Parcă sunt prost!
*
Azi ești drăguță, stilată,
Mâine cață intrigată,
Când vine și mama mea,
Trei minute ca să stea...
*
O ispită zi de zi...
Discret nu ai îndrăzni,
Să o tulburi când găsește,
Un rid. Casa clocotește!
*
Ești enigma vieții mele,
Aș număra cer cu stele,
Decât să mă hazardez,
Felul tău să-l descifrez.
*
Un martir sunt și voi fi,
Cât femeia voi iubi.
E un miraj, bine știu,
Fără ea aș fi mort-viu!
002.031
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 284
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 79
- Actualizat