Poezie
Amor virtual - Fabulă - autor Aurora Luchian
Fabulă
2 min lectură·
Mediu
S-au cunoscut virtual,
El o-ncingea, un șacal!
Ea, vulpiță măritată,
A fi stat măcar o dată!
*
La o cafea, la o vorbă...
Nu șmotru, piață, ori ciorbă,
Pentru un soț demodat,
Ce doarme ca bou-n pat!
*
Șacalu' versat în rime,
O purta pe văluri fine,
Emerit în amor dulce,
O-nvăluie și-o seduce.
*
Vulpița, o moralistă,
Stă ca pe jar, dar e tristă,
Ce-i făcu, că-i "șifonată",
Și umedă... de plouată!
*
Ce-ați crezut? Ploua afară,
Luând lucruri de pe sfoară,
Se gândea că s-a prostit...
Eheii, unde v-ați gândit?!
*
Parcă vrea, dar parcă nu,
Ce ocazie acu'
Să se răzbune pe urs,
Care doarme porcu', dus!
*
Nu-i tandru ca virtualu',
Ori ca să mai sară calu'.
Clasic, douăzeci de ani,
O uzează fără bani!
*
Șacalu' multe-i promite,
Ce i-ar face...Greu înghite,
O sufocă nerăbdarea,
Să-l simtă, ar trece marea!
*
Elogii veneau pe mess,
Și de la urs, pumnii des.
Ãla-i spune că-i frumoasă,
Ursu că e slăninoasă!
*
Vedeți, e mare scofală,
Încingerea virtuală!
Ursu, un sătul, un prost,
O ține numai în "post"!
*
Se perpelește de-o lună,
Ursu-și zice "Nu-i a bună,
Căci se fâțâie-n oglindă,
Ori giminastică-n tindă!...
*
Ceva nu se potrivește,
De acasă nu lipsește,
Ea, farduri nu folosea,
Acum parcă-i divă, stea."
*
O urmări într-o noapte,
Sforăind, trântit pe spate,
Se preface adormit,
Și ursu' a-ncremenit!
*
Cumințica lui consoartă,
Se purta ca o stricată!
Web-ul deschis, și-un șacal,
O iubea, dar virtual!
*
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat,
Ați auzit un zbierat?
Iar "zburătorul" de sus,
E monitorul, s-a dus!
*
Ca o morală:
Vulpiță, naivă mare,
Cu morala sub picioare,
Pentru amor virtual,
Un divorț, dar...canci șacal!
*
Netu-i pacoste, oroare,
La bărbat i-ai pune sare,
Peste ochi, doar să încerci,
Virtual cum să te-neci!
Vizualizări 520
001.361
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurora Luchian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 303
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 86
- Actualizat