Dimineața
te sădesc
sămânță de muștar,
sub coastă.
Pentru ca deseară,
când vii,
să mă pui într-un vers,
pe orizontală
să mă săruți,
pe verticală
să facem dragoste,
până ne facem rădăcini
în glicina
Mi-ai lăsat parfumul în poală,
o pasăre din apropiere
s-a luat după urme,
a obosit
căutând amintirea ta proaspătă.
Dă-mi haina jos
și-ți vei privi goliciunea
cum se umple de mine.
Nu trebuia să
Am intrat în casa ta.
O inimă rezemată de scaun.
O icoană îi sprijină
gândurile.
Două farfurii cu supă
pe masă
leagănă amețelile.
La ușă o floare
strânge certurile.
Afară, grădina curată.
Găinile
Descheie-mi nasturele de pe inimă,
să-ți vezi tronul
dezgolit
și cel de pe sânii
plini de reproșuri,
copaci printre crăpături.
Coboară și în pântec,
la masă
am pâinea aburindă
dospită într-o bucată
Pune-mă cumva
într-un vers de-al tău,
să-mi odihnesc gândul
și înțepătura din coastă.
Și peșteră de mi-ai face
într-o icoană
și o rugăciune,
cu tine la intrare.
Fă-mi pat din trupul tău,
sărut să
Nu vreau decât
să schimb cursul lacrimilor
cât mai adânc
în suflet
să-mi răcorească pustiul
și picioarele lui Dumnezeu.
Aș lărgi cămașa
să fac mai mult loc
inimii
în brațele lui Dumnezeu
să
Arunc rochia jos,
Încălțările,
Să umbli prin mine
Scotocește,
Răstoarnă cutiile,
Toate sertarele
Deschide-le,
Întoarce și patul pe dos
până îmi găsești inima
și poeziile într-o carte,
în dulapul de
Îți pun inima mea
sub cruce
să-ți fie vas
și lărgește-o, Doamne,
să nu cadă vreo picătură
pe alături,
mai rămâi pe cruce
să-i fii umbră
până îți înfloresc
trandafirii
la picioare.
Cuvântul nu ți-a trebuit,
l-ai lăsat în buzunarul lui Dumnezeu la Facere.
Am sufletul printre fierul vechi de afară.
Un pod al șopârlelor.
Gropi,
mi-ai dat mâinile să le astup
până se întoarce
Se clatină pământul
în albul dimineții.
Încerc lacrimile unui copil,
mă ating cumva de dorință.
Mă înconjor cu păpuși;
întunericul are ceva ușor de recunoscut:
felul în care atinge îți
Mintea mea,
un coș de semințe
răsturnate de păsări.
Le las în pernă,
atacuri de panică
înghesuite în puful de gâscă.
Când mă trezesc:
o autostradă,
un turn de control la aritmii,
mașini, o sută de
S-a auzit glasul tău
deasupra
viu este trupul
unde își caută cuib
păsările
sângele prin care curge
o parte din mine risipește
hrana celor slabi
vai de cel care pustiește altarul
unde mi-am
Am strigat
dărâmaţi zidurile
intraţi în case
veţi găsi
inimi dezvelite
care nu au cunoscut
bărbat
sau femeie
verde muşchiul
acoperă locul
în semn de supunere
apele se retrag
după ceasul tău
Dă-mi paltonul tău
să-mi port inima,
așa cum mi-ai purtat-o tu,
mamă.
Dă-mi și încălțările,
să nu-mi julesc picioarele,
când nu voi mai avea
ca destinație
sufletul
să-mi poarte pașii.
Dă-mi
m–au dus în pustiu
să vadă cât voi sta
fără apă vântul aducea diamante din sud
fire de praf
mi–au străpuns lacrimile
rănile au cerut să se vindece
dar pentru asta trebuia să știu ce culoare au
AP