Mintea mea
Mintea mea, un coș de semințe răsturnate de păsări. Le las în pernă, atacuri de panică înghesuite în puful de gâscă. Când mă trezesc: o autostradă, un turn de control la aritmii, mașini, o sută de
APAurelia Petrea13 Negru
S-a auzit glasul tău deasupra viu este trupul unde își caută cuib păsările sângele prin care curge o parte din mine risipește hrana celor slabi vai de cel care pustiește altarul unde mi-am
APAurelia Petreagară pentru doi
Am strigat dărâmaţi zidurile intraţi în case veţi găsi inimi dezvelite care nu au cunoscut bărbat sau femeie verde muşchiul acoperă locul în semn de supunere apele se retrag după ceasul tău
APAurelia PetreaÎmbracă Soarele
Dă-mi paltonul tău să-mi port inima, așa cum mi-ai purtat-o tu, mamă. Dă-mi și încălțările, să nu-mi julesc picioarele, când nu voi mai avea ca destinație sufletul să-mi poarte pașii. Dă-mi
APAurelia PetreaPixul
Doamne, aș vrea să-ți scriu ceva, dar dă-mi pixul Tău să fiu sigură că nu greșesc literele pe Inimă.
APAurelia Petreași a fost prima zi
m–au dus în pustiu să vadă cât voi sta fără apă vântul aducea diamante din sud fire de praf mi–au străpuns lacrimile rănile au cerut să se vindece dar pentru asta trebuia să știu ce culoare au
APAurelia PetreaFruntea unui copil
Ca să rezolvăm orice dispută, este îndeajuns să ne aplecăm, să coborâm până atât cât buzele noastre ajung să atingă fruntea unui copil.
APAurelia PetreaRugăciune
Nu vreau decât să schimb cursul lacrimilor cât mai adânc în suflet să-mi răcorească pustiul și picioarele lui Dumnezeu Aș lărgi și cămașa să fac mai mult loc inimii în brațele lui Dumnezeu să
APAurelia Petrea